Mă ia de mână copilăria și zice:

– Hai să mergem până în bâlciul albastru al cerului!

– Nu am cu ce! îi răspund,

nu mai am decât o lacrimă, un surâs și un dinte

pe care nu mă îndur să-l arunc peste casă.



– Şi totuşi, hai să mergem până în cer, 

să ne dăm de-a dura pe toboganul norilor

până într-o altă zi…



– Nu am cu ce, îi strig, tu nu vezi

cât de departe şi de…

În fiecare zi urc câte-un vers din Golgota

Costel Zăgan

Când viscolește iarna peste noi

și mor cuvintele în alfabet,

un te iubesc se pierde-n norii grei

când viscolește iarna peste noi.

Silabele se cern peste-amintiri

topindu-se în stratul de omăt

când viscolește iarna peste noi 

și mor cuvintele în alfabet.

timpul?

vioară din frunze

în galben acord

pictează a brumă

cuvinte din lut

cantecul lunii…

în mica valahie,

crăițe,

întinse sfoară pe ulițe,

se luau  peste picior,

gimnastic,

ceva științifico-fantastic...

feerice femei,

cu sucne-n…

Iubesc acest proiect -"Insemne Culturale", ca urmare unei intamplari izvorate in urma intalnirii mele cu doi oameni de exceptie: Calin Georgescu si... Rodica Radita Rapeanu!

Calin Georgescu a intrat in viata mea la lansarea cartii "Cumpana Romaniei" -Baia Mare 2014, iar Rodica Radita Rapeanu prin poezia "Eu mi te iert maicuta" semnalata mie de prietenul meu Vasile Copos, oameni, fapte si intamplari ce mi-au tulburat placut fiinta!

Acum a venit momentul -sporindu-le iubirea…

Dacă inimii 

i-ar fi crescut flori

Ce primăvară!

Ar fi umblat desculţe necuvintele...

Timpul nu ar mai fi schiopătat

dacă ,,i-ai fi sărutat talpa",

secundele ar striga şi azi:…

Iarna de afară a murit în mine

Moartea ei subită naște trandafiri,

A crescut sălbatic un lăstar din rime

Îmi aștern iubirea-n litere subțiri.…

Două umbre, mână-n mână,

La linia unu peron,

Parcă-ar vrea să mai rămână

Pe trotuar, la un șotron.

Oare dragostea-i cu frână,

În jocul acesta sincron?

Două umbre, mână-n mână,

La linia unu peron,

Zâmbesc deschis vieții până

Își mută clipa-n vapotron

Sau în ce au la-ndemână.

Iubirea-i ca un electron:

Două umbre, mână-n mână...

eliberează albul hârtiei 

și du-te…

în arbil,

prin kurdistan,

cu lola

și cu suzi,

mestecând frunze de cola,

o, tanți,

jur,

că am văzut femei

ce luminate sfânt,

ca…

spre apus duc toate clipele zilei 

tihna se sfâșie 

la fiecare cursă a roții 

albastru

tot mai albastru 

gândul 

prins de oiștea carului mare 

se învârte 

în jurul unor idei abstracte 

iar inima arde

tot mai tare și tot mai profund 

jugul iubirii îmi pare 

o aripă de înger 

ce mă atinge în vis

Paso-dòble

prin nisipul arenei
între capă și spadă
pe ritmuri de step
am învățat
să prind taurul de coarne.

- la grandioasa epopee 
o tribunã de spectatori
și-un singur luptător -
Câtă impietate!

Mă amăgisem că m-a devorat iarna

și visele moarte

dormeau îngropate în calota gheții

până când

o pală de crivăț

a sfărâmat capcana

cu o săgeată înmuiată

în veninul incandescent al iubirii 

din închisoarea iernii

visele trezite au evadat oarbe

hipnotizate de o vrajă

se loveau bezmetice

de stele ale nopții veșnice

și de tăcerile albe

cădeau julindu-și genunchii și aripile

se ridicau bâjbâind înfometate…

când ai venit locuiam în amurg

visele tremurau în oglindă

precum pagodele răsturnate

în privirea lacului

prieten de nădejde

în nopţile cu lună gravă

îmi era copacul de ginkgo

dimineaţa alungam gânduri de ceaţă

din zarea cocorilor ce s-ar fi întors acasă

mă-ntreb cum de nu ţi-am auzit paşii

pe dalele templului uitat în paragină

prin păduri de bambus

ai poruncit vântului

să despice flaut

şi cu el mi-ai…

(pamflet)

fantome de hârtie arau câmpul, pe dos.

oi – negre altădată – vopsite caraghios...

chiar behăitul neaoș sună, cumva, altfel;

lupul... parcă-i  delete, doar  umbra e de el.

măgari  –  țanțoşi pândari  –  ce în copite scurmă

tot…

în care mila lui Pic e imensă

iubea altfel femeia dorința cărnii lipsea

sufletul lui doar cenușă

poate doar poetul din el era viu poate

dar și el de la o vreme a cedat

și-a dus poemele talentul în munți

și după un timp alt timp a urmat

mai crâncen

corabia lui fără timonă tot rătăcind

nicicând ancorată nicicând fără vânt

vaporul fatal fantoma din ceață rătăcind

spre nicio țintă spre nicio măiastră

mănunchiuri de…

e frig în orașul în care ne-am iubit cândva

șobolanii au ros izolația termică a peretelui dintre noi

și acum îți simt răceala

e un ger de crapă pietrele pe care ne-am scris cândva declarații de dragoste

tu zaci în pat cuprinsă de febră și îl aștepți pe dr. Jivago

eu îmi umplu pipa cu tutun și trag adânc în piept aerul viciat



în munți e și mai frig

pe sub ușa colibei pătrund meduze albastre de zăpadă

pe care numai eu le văd

e doar o altă…