Vino, Doamne, mergi înaintea mea,

prea multe cărări mă încurcă.

Deschide tu calea părăsită

ca o carte jumătate citită,

lăsată cu fața în jos,

imagini neclare, gânduri abandonate

port cu mine și pasul nesigur mă doare.

Lasă-mi Doamne toamna deschisă,

să pot scrie eu sfârșitul

când se coace dorul

și imaginea devine portret,

mai dă-mi popasuri

sau rescrie-mi traseul uitat,

toamnă cu lacrimi plânse de Dumnezeu,

ne umpli…

La congresul peștilor cu oase

de ape tulburi

s-a votat ștergerea sintagmei…

A eşuat barcazu-n port

Şi şobolanii fug să scape,

Cu-n ultim disperat efort

Aleargă îngroziţi de…

Pictat din minte când alergam cu maşina

de tuns, pe creştet, la coaforul ikebana

să-mi aranjeze faleza pe o parte,

am plantat numerologia literelor

douăsprezeze şi şase şi zece

să completeze alfabetul scrisului cu penelul.

Tabloul prindea viaţa albastrului

din zborul gândului cu băncile

stropite de roşul lutului în şaptele 

din curcubeul mărginit de violet.     

  Pune-mi soare, raze verzi

 În copacul fără viață.

 Crengile mustesc a ceață,

 Nu mai sunt, nu mă mai vezi.

 Pune-mi soare, o lumină

 Peste aripile-ntinse.

 Nu căta că-s mult prea ninse,

 Crucea lumii s-o mai țină.

 Pune-mi soare, viață nouă,

 Strop de cer, în bob de rouă. 

într-una din aceste zile

am să-mi număr trecutul

şi netrecutul

zgârcit

pe o singură mână

de unde vin

cine sunt

unde trebuie să ajung

cât am iubit

cât iubesc

mă voi amesteca

şi voi coborî în bernă

ecvestru

cineva va surâde

altcineva va lăcrima

cineva mă va iubi demonic

altcineva angelic

cineva va crede că am…

Ca un ins ce speră, nu zidesc zidoace,

Nu îi sap în cale celui ce pășește,

Nu îi tulbur somnul sinelui ce tace

Și-mi visez menirea, de-s lăsat în pace.

Iată, ruga noastră, lacrimă-nghețată,

N-a știut s-arunce valurile-n foc,

A trădat misterul ce-mi bătea la poartă

Ascunzându-ți chipul într-un tainic joc.

Pe o filă rece, cu priviri cernite,

Scânteieri de gală s-au pierdut în…

 Azi plouă și plouă prin naiuri...

Și ploaia mă picură șoapte,

Atingeri cu sufluri…

Bate cu zorii în fereastra ochilor, dimineaţa,

să-i deschid cu visul din noapte cocoţat

pe cerul zborului în doi şi e albastru.

Alături, aburi fierbinţi îmi poartă mirosul

pe urmele cafelei proaspăt măcinată

din ibricul de pe focul începutului de zi.

Doar patul în care mi-am adăpostit trupul,

mă îmbie în cearceaful aruncat

într-o margine, pe pernă să mai…

jucărie infirmă trimisă la cerșit de

mâna limpede transparentă care trage  norii

fermoar peste prohabul indolent

sacrificată pe

podeaua de oră cabină târzie

fumigene din stații semiclandestine

surâsuri hliziri proiecții pe retina urbană

mâna ce caută șoldul sânul onctuos și buzele crater  în erupție

jucărie molcomă

cu pieptul dezosat cu galena expusă

țiuind mirosind ocupat

 floare…

Învăţ să te ador femeie blestemată

de toţi care-au gustat din tine,

şi te-au lăsat prin amintiri uitată

să te culeagă timpul pentru mine.

Ţi-am dezvelit tăcerea de veşminte

să-arăt ce-nseamnă un cuvânt,

când dincolo de toate cele sfinte

eu te iubesc de-a pururi pe pământ.

Şi cad şi mă ridic prin gândurile tale

lovindu-mă de curcubeie vechi,

tot încercând să construiesc o cale

pentru nebuni cu suflete…

Proces Verbal 



vina ta e vino încoacele 

vine vinul şi tace 

veniri valsante văruiam pe vele 

vedeai vedenii  violent vopsite 

şi vrăbii vânzolindu-se violet 

viaţa vocifera verbală 

vuind a Vezuviu, validă 

doar vara mea trecea atât de vidă 



vedeţi? vând verze volatile 

vibraţii verzi 

în vacumul…

speranţe uneori târzi

vom mai spera la primăvara vieţii în toamna obosită a vârstei,

vom regreta că nu au fost atingerile noastre mai profunde,

repetate fără timp şi fără să regret,dar mai ales fără uitare.

ne vom aduce aminte de strada in care ne ascundeam de lume,

cu ceaiuri calde şi negre prune aruncate pe covor de trandafiri!

.cine mai ştie atunci să plângă dramele ce se sting pe lânga noi,

aceleasi crude egoiste soapte…

Şi că nimic nu te întrece?

Te uită, florile din glastră,

Frumoase sunt, nu am ce spune!

Dar n-au lumina ce transpune,

N-au nici trăire, nici durere,

Sau dor aprins de-o mângâiere,

Nici roua lacrimei căzute

Pe fruntea vieţii  prea durute.



Ai torţe vii în ochi... şi ard,

Eu, câmp de patimi în hazard

Revendic ploile iubirii

Să-mi scalde nerăbdarea firii.

De mă zăreşti în preajma ta

Dezbraci sfieli de catifea

Mi-alungi…

Dacă ți-aș înflori

anotimpul vrerii de încrucișare

cu sălbaticia vederii mele înlăuntrul…

E toamnă-n fiecare dintre noi

Iar la sfârşit de drum e iarnă

Un strop de soare între două ploi

E-n moartea care vine să se-aştearnă 

Cu pensula de-artist muiată-n cer

Arunc albastrul gri printre copaci

Acoperiş, vioară, muzici pier

Eu mă retrag, iar tu asculţi şi taci

Mai ai putere încă…