îmi place să te văd dimineața sub pătură

până la buric

maieul arată mai mult decât dacă ai fi dezbrăcată

în ploaie

sânii au o textură aparte

apa - substanță de contrast naturală și

hrănitoare scoate în relief formele provocatoare

imaginația

razna de atâtea scenarii

între ce ne-am promis și realitate ține ascuns un secret

despre sine

ce poligraf ar înțelege trăirile inimii

anul aceasta vara…

în acest moment nu sunt bolnav

simt soarele pe frunte de-o palmă,

privirile celor din jur dureroase la culori,

atracția celor patru călăreți ai sfârșitului

reprezentăm tabloul preferat de religii

conform algoritmului 

nu existăm

apoi am auzit apa

am vrut să strig ne-am întors

pământul nu anunță nimic bun

apoi am vrut ceva nebunesc doar

pentru că nu sunt legi

apoi n-a mai fost…

în camera mea sunt singurul suflet liber

singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală

despre lucrurile acestea

te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului

cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut

de puțin dureros

muncă, nu te iubesc



până în stradă sunetul nu s-a făcut trup

până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul

grav

din punctul de vedere al medicilor



am băut un amestec nepermis de comunitate

ceva…

dimineața începe cu nervi în cafea,

timpul să ne luăm porția

de libertate

semnul diez își calculează pașii

în ritmul unui sfârșit auzit numai de el.

clipesc precipitat,

la atingerea primului val de lumină

florile țin cu tărie să înmulțească frumosul,

iar eu pândesc cu speranța că foamea îmi va fi potolită

de prima femeie care, prin spatele umbrei,

îmi va pune mâna la ochi

să aleg

cenușa ori praful închis într-un…