tu care-mi trimiţi argintării venusiene

şi povara coaptelor poame

tu stâlp de ceaţă

ce mă ridici până la lună

să scutur soarele de brumă

vrei să ard în sterp foşnet de undă sărată

sub tălpile aspre-ale paşilor tăi

vrei să-mi muşti sărutul

ca trecut printr-o coasă de soare plâns

pe linie albă de cuget

să adulmeci armonia ochilor mei

primăvara toamnei mele-n rezidire

cu un cântec de rai şoptit

peste fire…

firul ros al zilei întâlnește zidu’

lângă încifratul zâmbet de copil;

pe deasupra trece umbra unui tigru,

mowgli, fără mască, pleacă în exil.

peste amănunte s-a întins lentoarea,

gândurile-atârnă strugurii prin…

De când mor

și nu mai termin!...…

mai știi să conjugi verbe

am fost întrebată

da am spus

și am început cu

a fi

eu sunt tu ești el este...

aici m-am oprit

nu

el nu mai este

dacă vrei să conjugi mai departe

schimbă verbul

mi s-a spus

îl înlocuiești pe a fi cu a pleca

eu plec tu pleci el pleacă...

m-am oprit

el nu pleacă

el a plecat

verbele ard în lumânare

trecut

prezent…

hai să facem un vapor

sus pe deal

apoi un pom

urcă vara pe balcon

iar prin ierburi și livezi

rătăcită-i vaca creață

umbră grea pe fund de sac

luna…

Cuvinte-mi cresc în oaza de la tâmplă –

Sunt versuri mugurite-n aşteptare;

Un cuget în convulsii liniare

Absoarbe pâcla ce i se întâmplă.

Îngrop nevolnicia-n osuare,

Răsfir năravu-i pân` la rădăcină

(Cochilia-mi cu iz de muselină

Storcea poeme cu esenţă tare).

Cuvinte-mi cresc în vechile fiorduri

Săpate-n zări sătule de veghere;

Tăcerea-şi lasă lacrima să spere

C-o să reia cu stelele…

Haiku (LXXXIII)

Negură pe văi

În toamna timpurie –

Peste munţi cocori 

Haiku (LXXXII)

Poartă căzută –

Diligenţa…

Sunt femeia frumoasă

care îmbracă deseori diminețile

în cuvinte ușor curbate,

cu împletiri tainice, deschizând mirări,

rostind poveștile care îmbujorează gândul...

Sunt acolo când toamnele

își sparg neodihna în gustul amețit,

atrăgând poftele, dăruind speranțe.

Bucuriile mici,

boabe de rouă încărunțită,

fac liniștea așteptării să mă doară,

să mă îmbrace cu hainele începutului

demult decolorat

și să-mi…

Trec ciutele-obosite, una câte una

la marginea pădurii desfrunzite

copacii-s albi și albă este luna

iar funzele tresar neliniștite.

Se-opresc din loc în loc s-asculte

neprevăzute zgomote din crâng

în ochii lor temerile-s multe

iar sub picioare crengile se frâng.

Pericolul pândește-n jurul lor

iar clipele sunt veșnicii amare

pe arcul zării stele se cobor

și cresc cu teama lor în depărtare.

Trec…

Am fost odată

un nor viu de pulbere de stele

și pribegeam

fără vreo țintă

dus de vântul dorințelor

pe centura Căii Lactee

gustam senzații inedite

mă distram

poposeam incognito

în bristrourile de graniță

pe orbitele planetelor

jucam câte o partidă de viață

uneori chibițam jocul hazardului

între zei și îngeri căzuți

la ruleta timpului

alteori pariam totul

la luptele

între campioni alieni

beam…

Se trage cortina, e seară de bal

orchestra ne cântă un vals din trecut

în larg stă albastrul pe creste de val

și-n sala de dans din paşi s-au pierdut.

Acord de vioară în aer pluteşte

pe umerii goi privirea-mi te ninge,

e singură clipa când visul trăieşte

speranţa ce-n zori din nou se va stinge.

Prin rama ferestrei o pasăre zboară

în ritmuri de vals te strâng lângă mine

când picură-n valuri acord de vioară

mi-e viaţa o…

nu-mi este teamă, încă, dar tremur preventiv,

că mă vei declina vibrând la vocativ

și-o să mă treci prin hora cămășii de sân-petru

până-mi cristalizează în buletin salpetru.

o să mă duci, hăt colo, de-a-nvârtilea, ca tontul,

unde-și agață cerul de cuie…

cuvintele aveau miros de trandafiri

pluteau sub privirile mele fără să le aud

mă bucuram sărutându-ţi buzele

cu gândul

uneori cu privirea

minunată pereche

iarba creştea sub talpă până la coapsa gestului

prin care mâinile îmbrăţişau cerul

învăţam să trăiesc în golul dintre anotimpuri

mă loveam cu fruntea de soare

simbioză între tăcerea florilor

între neliniştea frunzelor

şi ramuri cu vârful îndoit de lumină

umerii tăi aveau…

Exilat în toamnă 

ca un vagabond

aştepţi ca să cadă

îngerul tău blond

Se caţără umbra pe zidul privirii

frunzele cad printre raze de lună

intră-n spectacolul legilor firii

faptul că port universu-ntr-o mână.

Visul s-a topit în glasul de prunc

adormit între generaţii de flori

încă aştept să trăiesc, să m-arunc

în nuanţa vechilor mele culori.

Noaptea se rostogoleşte în valuri

undeva râurile se unesc între ele

nu mai există umbră pe maluri

sălcii plecate cu vârful spre…

Să stai de veghe...

Să stai de veghe-n lanul de tristeţe,

Să-i sorbi savoarea cu înţelepciune,

Să te îmbeţi cu dulce-amărâciune,

Ca să adormi, răpus de frumuseţe.

La fiecare stea să dai bineţe,

Când își așază nuda-i sfiiciune,

Se-aprinde-al orizontului tăciune

Pe ale sale vaste suprafeţe.

Sunt un ciulin, sfidând spumoasa vară,

S-aducă toamnei mitice ofranda,

Urcând în bobul vânăt o Sahară,

M-a părăsit, în câmpul crud,…

Se caţără umbra pe zidul privirii

frunzele cad printre raze de lună

intră-n spectacolul legilor firii

faptul că port universu-ntr-o mână.

Visul s-a topit în glasul de prunc

adormit între generaţii de flori

încă aştept să trăiesc, să m-arunc

în nuanţa vechilor mele culori.

Noaptea se rostogoleşte în valuri

undeva râurile se unesc între ele

nu mai există umbră pe maluri

sălcii plecate cu vârful spre…

Mai am puțin de dus această trudă

pământul visurilor mele este-arid

speranța a rămas tristeților o rudă

ce râde-amar când uși mi se închid.

Un păcat iertat al multora făcute

cerând trudita milă vechiului destin

îmi cresc în lacrimi flori necunoscute

şi nu mai știu de mult cui aparțin.

Prin palme mii de gesturi se strecoară

lăsându-mă sărac de-a lor plăcere,

iar pașii dincolo de clipe mă coboară

să strâng…