vis cu patru picioare

în spinarea statuiei care mă naşte…

De după nori,

luna se ivi, inundându-l

cu lumina sa lividă.

Îl asalta amintirea

sfâşiindu-i trupul străbătut

de o serie de umbre ce zburau.

Un amestec

din păcat, tristeţe şi nostalgie

într-o uşoară undă de împotrivire.

Ochii împroşcau scântei

şi se lăsau târâţi

de beţia momentului.

El Corrado picta suflete

nu era pictor

învăţase doar să citească

în inimi

nici nu era greu

tristeţea se născuse

odată cu El

copiii veneau fericiţi

la uşa colibei sale

şi ieşeau cu aripi de înger

femeile cernite

ieşeau zâmbind

chiar dacă roşul bordo

cu care El Corrado

le zugrăvea inima

li se…

Copilul de aur e în tine, e în noi,

mereu te priveşte, îţi surâde.

Chiar dacă valuri

peste timp trecură,

Priveşte-i zâmbetul…

În memoria pietrei, o poveste ...



Pentru fracţiuni de clipe se întâlnesc oamenii,

Cărări se împletesc în lumea lor de umbre

- o curgere tandră -

Poţi privi în oglindă cerul şi pământul,

Aici-acolo, oare, nu suntem tot noi pe aceeaşi pagină?

Desculţă bucuria păşeşte pe durerea intensă.



Un manuscrispt scris de divinitate eşti, un paradox pe care

mulţi nu-l înţeleg. Privind de pe o treaptă cauţi esenţa.

O poveste…

primul vals

este o duminică

răsplată pentru toate absențele felinarelor

izvorul

a întins șansa peste creștetul nostru

nu mai căutăm sens dimineții

în clipe sterile

duioșie

fluturi

atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng

primul vals

este o călătorie

într-o lacrimă bolnavă de așteptare

în marsupiul stejarului prea înverzit

ascultăm acorduri line

aici nu mai simțim aerul gri

al secundelor

 …

În reflexele roşietice

ale flăcărilor ce dansau,

umbrele se ghemuiseră în unghere.

O lacrimă mare

se prelinsese

peste beţia simţurilor.

Se aşternu tăcerea

peste rătăcirea

transpiraţiilor nocturne

tot mai abundente,

tânjind după lumină.

ARC PESTE SCRUMIRI

 Arc amorsat într-un genunchi orb

zăngănind din armură scrijelesc revolte

pe fiecare bucăţică de piele ce-ar putea să bucure

o inimă pocăită şi caldă

şantajată în temniţă

de-un…

 În Cartea Toamnei  am adormit la pagina numărul 20 …

 Scufiţa Roşie a adunat în coşul de nuiele albastre

 baloane de săpun  din preaplinul anilor secunde

poarta din lemn de suflet a cetăţii timpului

s-a deschis în ochii rotunjiţi de lumina celor trei licurici străjeri

 urletul  lupului aţipi  sub clinchetul  stelelor

 rămase din  vară în colţul din partea de apus a grădinii  cu meri

soarele se aşeză pe umărul drept sub…

vocea suavă știa să dea curs ploilor

 stângaci sau nu

 îndepărtai șuvița după lobul urechii

 să poți atârna povești

 te jucai

 aveai dreptate când afirmai că deții monopolul

 credeam când căldura palmelor tale

 adăpostea bujorul obrajilor

 când zâmbetul sorbea frumuseți

 petale într-un leagăn imaginar

    acum

   nu mai zâmbești

  ai ales de bunăvoie 

 ca solii gândurilor tale

  să bată…

Tanka* (IV)

Inexplicabil

Că fluturii de noapte

Cată lumina

Ce adesea e flacăra

De la o lumânare.

*Scurt poem japonez de numai cinci versuri, cu 31 de silabe…

In seara asta chefuim din nou

Va curge vinu-n noi ca o năpastă

Cu struguri dolofani ca un popou

Aromitoare via ne adastă

E Bachus iar al cramelor erou

Pentru banchet e noaptea  noastră fastă

In seara asta chefuim din…

Să văd cum dormi, să te sărut pe pleoape

În noaptea asta tandră e tot ce îmi doresc,

Să fiu același martor când luna-ți stă aproape

Iar stelele-n fereastră, în cercuri se rotesc.



Să te sărut cu viața cum n-am făcut vreodată

Păstrând o armonie între tăceri și gând,

Și-n lacrimile mele să-mi fii cea mai curată

Din tot atâtea ploi, ce-n tâmplă cad vibrând.



Să-mi fii ca o poveste care-o citesc cu drag

Când umbrele din…

probabil am crezut că sorii ne aparțin

că ținem timpul între buricele degetelor



noi nu suntem nimic mai mult

decât un cântec





raiul ne varsă vin

chiar pe fila unde scrie despre

geometria iubirii



cică pasărea pheonix

are un ochi cusut chiar de armătura pieptului tău

 cine  oare ne așează tremurul în extensii 

când hergheliile de fluturi ating crestele

de parcă nu e de ajuns fluorescența sângelui…

Razele soarelui

pătrundeau estompat

în realitatea cenuşie şi goală

inundată cu reflexe roşietice.

Se simţea

învăluit de eternitate

când ochii înfometaţi

trepidau pe undeva,

pe afară

şi pe buze

i se ivise

un zâmbet enigmatic

în străzile învăluite

în lumina înserării, cuprins

de o bucurie fierbinte

printre ultimele

raze.

Reflexe întunecate……

am pictat

toamna lui Vivaldi

bolereoul lui Ravel

inimile  tale albastre

şi am cântat cu Sinatra

nu am privit niciodată pânza

nici chiar atunci

când luna s-a ascuns

în spatele şevaletului

nici măcar când pensula mea

nu a mai găsit

culoare

 doar marea priveşte

peste umerii mei

şi râde printre degete

pe pânza mea

trupul…

E toamnă, iubite,

Afară şi-n gând,

Sunt frunza căzută,

Iar tu-mi eşti pământ;

Aştepţi să te-acopăr

Cu suflet şi dor

Şi vrei să fiu iarăşi

Mirific…

Malurile inimii

 M-am îmbrăcat în păduri

  torentele atâtor dezrădăcinări

să nu surpe malurile inimii

neguri fără număr sar pârleazurile

când ochiul naiv scufundă privirea în câmpul de maci

vigilenţa închide ochiul o clipă

mâinile îmi tac mângâieri diafane

hienă când m-adulmecă murirea să muşte

consoana…

când vreau să citesc poezii

te deschid ca pe o carte

picior după picior

învăţ alfabetul braille

ating suav

locul unde începe orice poveste

amorul meu coboară peste tine

precum noaptea din candelabre îngheţate de stele

te acopăr cu plăceri interzise

te încing

dincolo de trup

sufletul scurmă în pereţii de carne

caută evadarea



te exorcizez citindu-te în braille iubito

sufletul tău îmi aparţine

până dincolo de trup

zâmbeşti…