El Corrado picta suflete
nu era pictor
învăţase doar să citească
în inimi
nici nu era greu
tristeţea se născuse
odată cu El
copiii veneau fericiţi
la uşa colibei sale
şi ieşeau cu aripi de înger
femeile cernite
ieşeau zâmbind
chiar dacă roşul bordo
cu care El Corrado
le zugrăvea inima
li se scurgea artistic
pe mâini
pe sâni
pe coapse
nu cerea nimic
El Corrado picta sufletele
cu suflet
şi rătăciţii veneau
de la marginea timpului
pentru culorile lui
misterioase
îmbătrânise pictând
suflet după suflet
uneori se amăgea
crezându-se un fel de Dumnezeu
dar oamenii îl iubeau
chiar şi aşa
El Corrado n-a existat
dar culorile lui
au rămas pe nisip
în aşteptarea
sufletelor
Adaugă un comentariu
El Corrado, n-o fi existat, dar ţie ţi-a pictat frumos sufletul.
da Coza
Frumos! Imi place ideea.
Inimosul?:)
multam
imi place mult ideea si ce frumos ai condus poezia, superb...felicitari!
copiii veneau fericiţi
la uşa colibei sale
şi ieşeau cu aripi de înger
femeile cernite
ieşeau zâmbind
Unde e acest El Corrado?
Frumos, Adrian!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE