De unde vii, străine, și cât mai ai de mers,

Ești șoim pe apa lunii ori ori nimb pe univers?

De ce ai vocea stinsă când îmi vorbești de noi?

Azi m-ai uitat în ploaie și-aveam umerii goi...



Mi-am prins inima-n lanțuri, dar tu n-ai cum să știi

Că a-nvățat să facă prin cer acrobații

Și plimb-o caravană până-ntr-un gri-departe,

Iar eu, drumeț de treabă, întorc ultima carte.



Mă voi trezi amiază, mă voi trezi…

Strugurii-au visat

că au forma sânilor

ne-ngăduitului heruvic.

- Lună,

de ce i-ai trădat

fântânilor,

cum visul lor l-ai îmbrăcat

cu frunza…

şi mă voi face flacără de pradă

în tranşee de paradă;

subţire înflorire de maci,  subţire,

ca un obraz, ras, de mire;

pasăre din sfere, rotunjită

sabie de rugă înflorită.

minune, minune te aştept, ce să fac?

flama Hestiei m-a închinat 

trecerii de praguri terestre

pe valea lăzilor de…

Dacă vorbim despre culesul viilor,

și nu de-al morților,

atunci

lăsați-i pe cei vii

anotimpul focului viu

să-l culeagă.

Ne-așteaptă ciorchina de coarnă…

În faptul serii și-a prins

Iubirea piciorul în ochiul furtunii

Nestins. S-au răzvrătit norii

Peregrinii văzduhului, au năvălit

Hoardele lor peste fenicșii cântători

Și i-au închis în temnițe de neguri

Sub Carpații din nord

Lipsind de alai apusul soarelui.

Au pălit razele și au plâns lacrimi

De jar peste ochiul furtunii,

Au aruncat iubirea în temniță

Marfă de schimb. Inima păsării

Fenix își așteaptă perechea

Ascunsă în…

te-aş fi întins pe laviţe spurcate,

pe coarde de viţă cu struguri

furaţi,

ţi-aş fi mânjit tatuaje

pe spate,

pe buci, pe călcâie, pe genunchi-ncordaţi.

ca la strigoi,

prin beciuri închise,

când cerul se făce al naibi de-ngust,

ne-ar fi ţâşnit

din buzele aprinse

mii de broboane rozalii de…

în orașul meu băiatul cu gunoiul 

citește Gazeta de Sud la intersecții 

din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat

pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 

în Parcul Romanescu

e prea mult ţipăt între pereţi pulsatorii

reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde

un drog prin pupile

e toamnă şi aştept să ai habar de mine

simple fulgurante neconcludente senzaţii -

mustul care picură în struguri

mâna mângâind asfaltul liniştind drumul de spaime

glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător

incunabule fragile

e prea mult mine şi prea puţin tine

prea multe oasele mele

prea puţină carne…

Frigul

trece pe sub frunză.

A-nvățat-o

de la strecuratul pe sub ușă

a notei de plată pentru lumină

și vinovăție.

Frigul mă știe,

citindu-mă

groaznic…

vino mai aproape niște copaci s-au pornit să-mi cânte de toamnă

e păcat să nu-i ascultăm

câți diezi în sufletul nostru

mai contează un lup care trece cu toate viile după el?

mă ții de mână izvoarele devin lanțuri se încolăcesc

ca niște ispite nărăvașe

lasă că le trimitem să bată la tobe

prin galaxii secrete

regalul trebuie să fie complet

am să îmbătrânesc în vechea ta haină

ce dacă are mânecile mai…

E iarăşi toamnă pe alei!

O zi pe alta o petrece.

Răpus de dor,  bătrânul tei

Se tânguie prin ploaia  rece,

Când vine toamna pe alei.

E toamnă şi în calendar,

Învăţătura, Zâna  Bună,

Îmbracă mantia-i de har

Şi bobocei sfioşi adună,

Când vine toamna-n calendar.

E toamnă-n suflete... târziu,

Ursita îşi încruntă faţa;

Iau pulsul vremii arămiu

Şi strig pe nume…

Mă privește luna cu ochi de sfinx

Când ascult tăcerile nopții  învăluită

În umbre. Îmi ascultă pulsurile inimii

Clopote în urechile întunecimilor.

Cum visurile-mi scrutează umbrele

Stelelor, căutând urmele iubirilor

Ascunse în undele umbrelor.

Mă veghează ascuns în întunecimea frunzișului

Ochiul păsării nopții. Plânsul inimii

Se prelinge în valurile întunericului

Nepătruns, tremurat ascultând

Înfrigurat de dor, cufundându-se în…

Minutele

Trec repede peste timp,

o lume de n-ori mai mare decât o știm,

cineva întreabă ce este frica.

Grea temă. Mulți mint.

Nu mă tem de nimic și de nimeni

este cel mai prostesc răspuns.

Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există.

Este o altă lume, o altă viață.

Apropierea reține privirea,

Apropoul o-ndepărtează.

Drag mi-este omul primitiv,

Curat ca lacrima dimineții.

Lumina fără umbre este pentru orbi.

Minciuna deosebește…

Niciodată soarele

nu apune

in același loc

al tristeților noastre

de seară.

Trandafirul de foc,

de carele

vorbea…

între cerul oval

și linia frântă a muntelui

greierii miros a tămâie

pe altarul lui Dumnezeu călugării

înțeleptesc mângânindu-și barba

la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit

singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea

care sparge tăcerea inimilor

cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete

umbra părintelui sfielnică

precum o pasăre cu viers dulce

se înalță apostolic

săraci de păcate călugării se smeresc…

Ni-e conștiința rătăcitul far,

Clipind debusolată-n întuneric,

La vama orizontului eteric,

Captivă între dulce și amar.

Când îmbrăcăm armura de cristal,

Strivim orgolii și speranțe mute,

Rămân aceleași umbre abătute,

Crestând spinarea ultimului val.

Într-un destin tixit de somnambuli,

Ne-nghesuim, cu aripi nimicite,

Sub pleoapa existenței ilicite –

Maree tristă de captivi…