Paravan

[Angi Cristea]

în orașul meu băiatul cu gunoiul 
citește Gazeta de Sud la intersecții 
din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat
pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 
în Parcul Romanescu

întors cu spatele la reclame tipul boem 
se scutură de viața plină de molii luxoase 
sub ochelarii heliomați trotuarele se lărgesc 
și se umplu brusc de femei-manechin

cu unghii roșii atârnă de gâtul tău 
străvezii de nesomn nerușinat de frumoase 
poeme gureșe cu lungi picioare

îmi adulmec moartea în bibliotecă 
o caut să o întind la fereastra-paravan 
de câte ori orașul naște monștri

[Angi Cristea]

Multumesc,Ana, Valerian!Hai sa pastram ,,baiatul cu gunoiul''.Este mai uman...

[Ana Cîmpeanu]

O incursiune prin amanuntele cotidianului văzute cu ochi de poet, ultimele doua strofe sunt deosebite. Am citit cu placere

[Ion Lazăr da Coza]

Sună prea snob băiatul cu gunoiul > gunoierul 

Citit cu încântare!

da Coza

[Valeria Merca]

Am citit si am admirat!

Pretuire, Angi!

[giurgiu maria]

îmi adulmec moartea în bibliotecă 
o caut să o întind la fereastra-paravan 
de câte ori orașul naște monștri

 Un text interesant! Am lecturat cu plăcere. O viziune a autoarei ce surprinde momente  citadine într-o continuă, neîntreruptă mișcare.