scuarele sunt pline de cal
ești și-o groază
de phaethoni tânjind
la fae
toane trase de tropii oți de
cartier pe trotuar
un fel de euterpe
mustind de meșe-botox-sili
con
își prinde feciorelnic în bre
ton
o cratimă cât nuca din pere
te așteaptă-n rând cu vulgul
în picioare
amnistia cuvântului peltic
din dic
ționare

Aceleaşi ploi se smulg din nevăzut

Şi-aceiaşi nori îşi strigă biruinţa;

Înoată-n sânge pseudocredinţa –

Un suvenir din mărul revolut.

Aceiaşi câini se-nhamă la trăsuri

Şi-aceiaşi „morţi” îşi urlă nefiinţa;

Ne costumăm războaiele-n Levinţa*,

Când foamea naşte panică şi uri.

Aceiaşi spini pe ramuri de măslin

S-au căţărat, voind să emigreze

(Un rai abscons în miriştile treze

Ar fi de răni şi vaiet…

Am aşteptat pe ţărm o zi întreagă

cădea în valuri toamna ca un vis,

mă întrebam ades de ce-mi eşti dragă

şi care val din mare ţi-am promis.

Desculţ simţeam nisipul ca o boare

pe gleznă răsucindu-se-n zadar

de parcă totul s-a născut în mare

şi pescuit cu teamă de-un pescar.

Străin pe ţărm, cu toamna în privire

trăiam acelaşi vis de tine dăruit

când ai plecat din viaţă-n nemurire

fără să-ţi spun ce mult te-am preţuit.

Pe…

Orfanul

De multe seri trudea, sfidând furtuna,

Uitase rânduiala : prânzul, cina,

Căci, la mormânt, se tot stingea lumina

Şi, singură, de veghe, sta doar luna.

Se-nvăpăia, eretică, retina,

Bezna-i săpa-n orbite văgăuna,

Revigorând, din trupu-i, mătrăguna,

În timp ce-n vene foșgăia rugina.

El modela, ca pe o plastilină,

În crâncen ritual apotropaic,

Văzduhul moale, prăvălit în tină.

Din piept…

E greu să-nţelegi că-mi doresc uneori

să m-auzi ca prin vis într- o noapte,

când măsor cu privirea o câmpie cu flori

legănate uşor de-ale vântului şoapte.

Nu ţi-am spus cât de-aproape te simt

când pustiul în lacrimi pătrunde

şi din tot ce-ar putea să însemne alint

am cărările mele semănate oriunde.

Calc prin iarba cu fluturi şi rouă,

norii trec mult prea greu către zări

doar o pasăre-n zbor rupe cerul în două

prefăcând nebunia în…

zadarnic am croit împreună oameni de hârtie

niciodată n-am știut să facem din ei o trupă de elită

unul era pitic altul prea guraliv

iar ultimul dansa pe clapele pianului până rupea notele

mai târziu s-a certat cu o ciocârlie

fără motiv

am petrecut cu ei ore întregi am intrat în somnul lor

i-am învățat gramatica inimii și câteva cuvinte de alint

pe care le-au uitat repede

se îmbrăcau frumos dar își agățau mânecile în…

Limb de geniu

(lui Baudelaire)

Deși primește lauri, câteodată,

Geniul, pe câţi adună,-i risipește,

Așa cum ceru-i mai bogat cu-o pată,

Cu fiecare stea ce-l părăsește.

Hrana, indiferenta lui răsplată,

Chiar dacă apoftegma îl hrănește,

Când uită să existe, câteodată,

Ca pe un zeu damnat îl ispitește

Şi, ca un rob, grădina și-o lucrează,

Stropind cu roua neagră-a frunţii sale

Luceferi palizi ce…

A plouat, iubito,-n toamna noastră,

a fulgerat ca-n vara ce-a trecut

şi tunete în depărtarea-albastră

deasupra unor măguri s-au pierdut.

Un curcubeu ne-a sărutat privirea

minune-ntr-un septembrie de azi,

când în apus se duce strălucirea

şi plouă toamna în păduri de brazi.

Sunt fascinat de-această reverie,

de anotimpuri ce nu-şi regăsesc

un rost pierdut în falsa nebunie

de care azi surprins îţi povestesc.

A plouat, iubito,…

                    Dialoguri

Suntem atât de ocupaţi pesemne,

Abia sorbim din complicate ciorbe,

Ne exprimăm prin interjecţii, semne,

Şi mult prea rar comitem două vorbe.

Nu ne deosebim prea mult de lemne,

Coji de morfem păstrăm în garderobe,

Ne pierdem sensul vieţii ca nedemne

Bacterii lexico-anaerobe.

Salutul, perceput ca o corvoadă,

Monosilabic și adiabatic,

Se-aseamănă, frecvent, c-un dat din…

Mă pierd mereu în străluciri de lacrimi

lăsându-mă strivit de genele plăpânde,

când visul înflorit în cetină de patimi

apare ca o umbră ce taina şi-o ascunde.

Urăsc să mai respir cu patimă iubirea

trăind în sufocare prin lumea ei parşivă,

deşi sunt simplu om şi asta-mi este firea

un an înseamnă clipă şi clipa e tardivă.

Nu vreau să fiu găsit pe rug de flăcări albe

sacrificând întruna tăcerea din trecut,

privid cum alţii pun cuvintele din…

spada mea e pătată

de aceleași păcate

voi vă doriți faimă

arginți și palate

eu doar să fug de mine

sinele rătăcit în alcovul iubitei

să mi-l regăsesc

alergăm pe cai cu cicatrice pe suflet 

răscolim deșertul

ucidem trecuturi

în nicio oază nu înnoptăm

nicio apă nu se amestecă

cu sângele nostru înspumat

eu vin cu voi

să vă gasiți piatra filozofală

și poate îmi voi gasi și…

Va propun un sonet care doreste a fi un omagiu adus lui Petrarca:

Însingurare

Cerul a coborât blânda-i cortină

Pe masa părăsită la plecare,

Sporind mâlul tristeţii din pahare

Cu un sălbatic ţipăt de lumină.

Se-ncheagă asfinţitul pe retină,

Se strepezesc speranţe temerare,

Dulci pulberi otrăvite se anină

De ochii subţiaţi, în așteptare.

Cărarea-nsinguratului e roasă

De a vicisitudinilor zgură,

De sus, o…

perdelele sunt trase, cercul strâmt,

pe umeri zale tari de cruciat,

adun cu mâna stângă și frământ

un fel de dimineață  surogat.

mucegaiul urcă pe versanți,

luna de pe-o coadă de cometă

dezvelește c-un reflux…

Nu mi-ar ajunge apa din neştiute mări

să răcoresc deşertul ce gândul îl străbate,

nici vântul de-ar veni din cele patru zări

n-ar alunga durerea ce sufletul o-mparte.

Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna

şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,

n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna

când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.

Aş vrea să cred în vrăji şi cititori în stele

să mă găsesc fiinţă în propriul meu deşert,

de…

Era seara pe la șase când ai întrebat de noi.

Parcă nu ți-a răspuns nimeni, poate doar câteva ploi,

Ai fi vrut să umpli râul cu arome felurite,

Adunate de prin grote și din stările grăbite.

Cunoșteam întreg ținutul, mai trecusem pe aici,

Nu de mult, tot într-o seară, pare-mi-se pe la cinci.

Mi-amintesc un mal cu brusturi, nu erau defel frumoși,

Dar aveau în ei tăria unor oameni inimoși.

M-au vrăjit în multe feluri și…

Am învăţat târziu să te iubesc, târziu

ţi-am găsit paşii-n gândurile mele,

şi-ntr-un reproş amar fără să ştiu

am dat suspinului cărările rebele.

Sunt vinovat că nu te-am preţuit

când tâmplele-ntre ele ne-au ascuns,

iar azi când totu-i desfrunzit

doar vântul rătaceşte un răspuns.

Te-am strâns la piept visând minuni

din care simţurile-aievea s-au hrănit

şi-am vrut dintre cuvinte să m-aduni

cu setea unui pelerin neodihnit.

Am…

Eu din tăcere am venit pe lume

şi tot într-o tăcere mă voi duce,

când nestatornicia unui nume

va dăinui sculptat pe-o albă cruce.

Sunt anonimul nopţilor pierdute

la porţi de cimitire fără cruci,

cerând durerea sufletelor mute

s-o poarte vântul salbă la răscruci.

Fac pas uşor de teamă să nu doară

neliniştea ascunsă în mormânt

când clopotele plâng ca o povară

ce se coboară-n lacrimă de sfânt.

Iubesc în taină muzica de flaut…