Semnul uitării

[autor necunoscut]

Nu mi-ar ajunge apa din neştiute mări
să răcoresc deşertul ce gândul îl străbate,
nici vântul de-ar veni din cele patru zări
n-ar alunga durerea ce sufletul o-mparte.

Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna
şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,
n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna
când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.

Aş vrea să cred în vrăji şi cititori în stele
să mă găsesc fiinţă în propriul meu deşert,
de nepătruns să-mi fie  portalul dintre ele
în nopţile când vreau iubirea să ţi-o iert.

Nevinovată fire, pământ brăzdat de umbre
tăişul prins de plug îţi spintecă tăcut
poieni de flăcări arse în gândurile sumbre
lăsând un semn uitării prin care ai trecut.

[autor necunoscut]

Mulţumesc domnule da Coza pentru apreciere!

[Valeria Merca]

...

Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna
şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,
n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna
când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.

...

E semnul meu de plăcută lectură.

[Ion Lazăr da Coza]

Fără virgula din v14.

Versuri cu substanţă lirică.

da Coza

[autor necunoscut]

Mulţumesc Sofi pentru apreciere!

[Sofia Sincă]

Când inima suportă greu și mintea nu vrea să uite...

Ritmul merge bine până strofa 3, versul 3. Apoi își revine.

Am citit cu plăcere,

Sofi