Nu mi-ar ajunge apa din neştiute mări
să răcoresc deşertul ce gândul îl străbate,
nici vântul de-ar veni din cele patru zări
n-ar alunga durerea ce sufletul o-mparte.
Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna
şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,
n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna
când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.
Aş vrea să cred în vrăji şi cititori în stele
să mă găsesc fiinţă în propriul meu deşert,
de nepătruns să-mi fie portalul dintre ele
în nopţile când vreau iubirea să ţi-o iert.
Nevinovată fire, pământ brăzdat de umbre
tăişul prins de plug îţi spintecă tăcut
poieni de flăcări arse în gândurile sumbre
lăsând un semn uitării prin care ai trecut.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc domnule da Coza pentru apreciere!
...
Fântânile din tâmplă de-ar izvorî întruna
şi-ar curge pe sub pleoape fuioare sidefii,
n-ar desluşi-n tăcere ce a distrus furtuna
când toate-au fost nimicuri în clipele pustii.
...
E semnul meu de plăcută lectură.
Fără virgula din v14.
Versuri cu substanţă lirică.
da Coza
Mulţumesc Sofi pentru apreciere!
Când inima suportă greu și mintea nu vrea să uite...
Ritmul merge bine până strofa 3, versul 3. Apoi își revine.
Am citit cu plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE