Historia creaturae (dedicată marelui sculptor, C-tin Brâncuși)

[Mirela Ciupercă]

cu maniere inconfundabile

trateazã fiecare peţitor

domeniului artei

tandreţuri lãsând loc

la masa tãcerii

uneltele scrijelesc cu grijã

fiecare perete de suflet

lemnul încãlzeşte

atmosfera rece

fãcându-şi loc pe ţocluri

perpetuând simetric scopul

cronicile

se umplu de seninul creaţiei

în detrimentul fericirii exhaustive

privirile palpitã în faţa porţii sãrutului

o atingere sacrã de lumi paralele

ale unor iubiri în vitrine de sticlã

trãiri interioare

lovesc în piatrã

contopindu-se în dimensiunea proprie

aşa nu se vor pierde

nici umbrele

nici cuvintele

şi nici infnitul

din coloana vertebralã a timpului

        poezie premiată la Festivalul Internațional

            -„Renata Verejanu”-ed.a-V-a 2018 

[Vasilisia Lazăr]

trãiri interioare

lovesc în piatrã

contopindu-se în dimensiunea proprie

.

aşa nu se vor pierde

nici umbrele

nici cuvintele

şi nici infnitul

din coloana vertebralã a timpului

.

Tare frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Fără fior liric. Cuvinte scrise mai mult de un exeget, decât de un poet.

da Coza

[Sofia Sincă]

Dacă tu spui că a fost premiată... așa să fie. Dar eu nu văd nimic extaziant aici, doar o trecere în revistă a minunilor brâncușiene, metaforele fiind legate de ele. În afară de titlul, care ar trebui să fie în limba română, din punctul meu de vedere, nimic nu frapează.

Dar este doar părerea mea,

Sofi

[Valeria Merca]

Reușit poem, meșteșugit final! Mi-a plăcut.

Felicitări!!