Eu din tăcere am venit pe lume
şi tot într-o tăcere mă voi duce,
când nestatornicia unui nume
va dăinui sculptat pe-o albă cruce.
Sunt anonimul nopţilor pierdute
la porţi de cimitire fără cruci,
cerând durerea sufletelor mute
s-o poarte vântul salbă la răscruci.
Fac pas uşor de teamă să nu doară
neliniştea ascunsă în mormânt
când clopotele plâng ca o povară
ce se coboară-n lacrimă de sfânt.
Iubesc în taină muzica de flaut
pentru o moarte totu-i nebunesc,
şi stau la porţi eterne, nu să caut,
ci doar s-aud cum toate se sfârșesc.
Adaugă un comentariu
Cam ambiguă exprimarea în s1, unde nu știm sculptat pe cine determină. Eu aș reformula v3. S3 și s4 mi-au plăcut cel mai mult.
EXCELENT!
Sofi, uneori este atât de greu!
Versuri greu de îngurgitat lunea... (vina mea că am citit-o azi) Cuvinte cheie cruci, morminte, clopote, cimitire. Ai cam uzat mult de ele. Ai câte o cruce și în strofa I și în II. În fine, ai împrăștiat ideea cimitirească peste tot.
Dacă așa spui tu...
Sofi
Versuri de sfârșituri...
Place.
da Coza
Respect şi multe mulţumiri pentru trecere Gina!
s-o poarte vântul salbă la răscruci
Citit cu plăcere!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE