Insingurare

[CALOTA RODICA]

Va propun un sonet care doreste a fi un omagiu adus lui Petrarca:

Însingurare

Cerul a coborât blânda-i cortină
Pe masa părăsită la plecare,
Sporind mâlul tristeţii din pahare
Cu un sălbatic ţipăt de lumină.

Se-ncheagă asfinţitul pe retină,
Se strepezesc speranţe temerare,
Dulci pulberi otrăvite se anină
De ochii subţiaţi, în așteptare.

Cărarea-nsinguratului e roasă
De a vicisitudinilor zgură,
De sus, o lună lâncedă și groasă

Îi luminează dumicatu-n gură :
Mâncarea, până ieri, așa gustoasă,
Azi nu-i decât un râu de cianură.

Rodica P. Calota

[CALOTA RODICA]

Multumesc frumos! As putea inlocui cu: "Din cer a coborat blanda cortina", sa repar aritmia, dar nu e cea mai fericita imagine (cerul participa si el la durerea separarii unor persoane), mai caut, poate gasesc altceva mai potrivit.

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a plăcut mult. De revenit asupra primului vers.

[CALOTA RODICA]

Da, trebuia sa fac rocada intre versuri, cred ca o si facusem aseara, tarziu, dar am uitat sa o salvez. Multumesc pentru sprijin. Am depasit cu o silaba metrica poetesei, dar am constatat ca , la traducerea in romana, toti cei care se incumeta sa faca traduceri pierd sau adauga una, doua sau chiar trei silabe, altfel are de pierdut sensul poemului. Mai incerc o varianta, dar nu cred sa pot realiza una mai fluenta si mai fidela poemului original, care e remarcabil, din punctul meu de vedere: nu am intalnit nici azi atata  forta expresiva in lirica feminina.

[Valeria Merca]

Nu sunt împotriva figurilor de stil, dimpotrivă, ele sunt mană cerească pentru poezie (cunoaștem cu toții acest aspect).  Am sesizat de la bun început rolul epitetelor din prima strofă, însă eu m-aș fi rezumat la 2 maxim 3 asemenea epitete (într-o strofă). Fiecare își alege modalitatea proprie de a construi figurile de stil. 

La traducere, care la o primă lectură pare admirabilă, observ că în al doilea catren nu mai ai rima îmbrățișată, așa cum cere sonetul. Sunt sigură că vei reuși să refaci această strofă. :)

Felicitări!

[CALOTA RODICA]

Si mie imi plac structurile mai simple, dar primul sonet a parut prea simplu; mi s-au recomandat figurile de stil si am crezut ca asta se asteapta de la mine. Nu stiu daca mi-ar mai placea, curatat de tropi: cei de la "Confluente literare" m-au incurajat sa folosesc tocmai faceste epitete, pentru ca acestea le-au atra atentia. O sa incerc sa merg pe figuri de constructie. Intrucat mi-ati inspirat incredere in ceea ce priveste potentialul sonetului, doresc sa va propun traducerea mea, avand si rugamintea de a ma ajuta sa o pun la punct, a sonetului medieval, scris de celebra, pe atunci, Louise Labe,  care farmeca si surprinde chiar si azi, prin incandescenta versului si prin problematica iubirii:

1- Poem
Je vis, je meurs: je me brûle et me noie,
J’ai chaud extrême en endurant froidure;
La vie m’est et trop molle et trop dure,
J’ai grands ennuis entremélés de joie.
Tout en un coup je ris et je larmoie,
Et en plaisir maint grief tourment j’endure,
Mon bien s’en va, et à jamais il dure,
Tout en un coup je sèche et je verdoie.
Ainsi Amour inconstamment me mène
Et, quand je pense avoir plus de douleur,
Sans y penser je me trouve hors de peine.
Puis, quand je crois ma joie être certaine,
Et être en haut de mon désiré heur,
Il me remet en mon premier malheur.

Traducere
M-aprind, mă sting, mă frig și mă înec,
În strașnic ger, fierbinte-s ca o plită ;
Viaţa mea-i și blândă, și cumplită,
Şi-n chinuri fericirea mi-o petrec.

Cu bucuria lacrimi se întrec,
De chin rămân, pe veci, pecetluită,
Norocul mi-eplantat în pământ sec,
Mă usc și înverzesc într-o clipită .

Astfel Amor, neîncetat mă poartă
Şi, când mă simt aproape de pieire,
Nu-mi vine-a crede că nu-s încă moartă.

Apoi, când cred că-mi stă norocu-n poartă,
Şi-am dobândit dorita fericire,
Mă-ntorc la prima mea nenorocire.

[Valeria Merca]

Da. E genul de sonet (italian) cu care cochetez. O reușită. Mai puțin primul vers, care începe cu un cuvânt - cerul, în care accentul cade pe prima silabă. O altă remarcă, legată tot de s1: prea multe atribute adjectivale:  blânda-i cortină, masa părăsită,  mâlul tristeţii,  sălbatic ţipăt. În rest, poezia este frumoasă. Mi-a plăcut. Reușit și finalul și mesajul poetic transmis.

Am citit cu plăcere

[Sofia Sincă]

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Despre tehnică, o las pe Valeria să se pronunţe...

Mai potrivit ar fi fost Însinguratul, decât Însingurare.

da Coza