Te-am iubit cuminte, mă iubești amarnic,

Uneori ești fluviu într-un estuar,

Leagănul de mâine, oricât de  vulcanic,

Va-nvăța rostirea cu glas legendar.

Ne rotim în umbre, ne-mbrăcăm în aur,

Casa mi-e din zahăr când te știu zidar,

Avem dălți de care niciun meșter faur

De când lumea asta, n-a avut habar.

Am furat mândria munților de sare,

Hainele iubirii ne-au ales pe noi,

M-am legat de tine precum Carul…

sensuri iluzorii

 

nu există marcaje între zilele văzătoare

și cele cu tendoanele rupte

pe versanții întrebării sulfurice din burice

psihoza de a fi

învârte roată pe o singură bandă

fără semnalizări cuantice

iei virajele în…

care ar deveni roşu cât ai clipi

dacă ai vrea tu

ştiu un caz şi mai limpede

de privigetoare

care ar vrea să devină cuc

înainte de-a deveni damă de cupă

pentru a-ţi câştiga iubirea la masa de joc

dimineaţa îmi place să-i fac minţii

exerciţii de înviorare

să-şi frângă oasele

sărind prin cercul de foc al cuvintelor

să o trimit la piaţă pentru a cumpăra câteva frunze de salvie

de mălin puţină iederă şi…

Toate lucrurile sunt ca niște schelete,

triste, murdare,

cu viermi sub pleoape

de tragi cerul mai aproape de tine

te îneacă duhoarea de stele.

Nu mai știi în fața cui să-ți reciți

poemele

înainte de culcare

până și din sânge-ți vine

un miros de lebădă

crezând că-n loc de apă

curge viață la robinet,

bei până când sângele

îți sare de pe inimă

ca o curea de…

în ultimul timp încerc să-mi găsesc

starea aceea specială de dinaintea morţii

de înălţare

când ne desprindem de noi

cu uimire ușurare

printre alte morți alte regrete alte lumi

se spune că în momentul acela știm deja drumul

și ne liniștim

uneori ne îngrozim dar e cu totul altceva

ce frumos a murit ce spaimă l-a lovit

cineva ne șterge ochii de lacrimi

apoi îi închide

cât nelumesc s-a desprins de undeva din cer

și câtă lumină…

întotdeauna au fost ei şi ele

dar niciodată eu

în pieptul bucuriilor mele

zadarnic tăcerea ploilor

ridică lumi stinse spre ceruri

absenţa alcătuirii

e un fenomen zilnic trecut

prin ciurul existenţei

fără de mine

scăpările nu au destin

întinderea de mână

cere plin

şi-apoi pieptul în care să-l ţin

până la durere

verdele crescut din umedul lemn

este de moarte crud

nemurire visată

de pianistul care-şi…

Trebuie să te odihnești, iubito, ca să mă afli,

mi-ai spus,

nu ai dormit de peste un deceniu,

mereu ai avut câte ceva de făcut prin sufletul meu...

Mi-era frig și ai aprins un foc imperial,

mi-era cald și ai adus Niagara peste văpaie,

cu tine am văzut primele albine înecate în miere,

ai făcut bungee jumping să le salvezi,

te priveam de pe creste, erai atât de mică și de curajoasă!

În cădere, s-a agățat de tine o…

PSALMUL APOCATASTAZEI

Sisif, și nu circarul, despre iubire spună,

Că minciunesc poeții-n polen pe-aripi de fluturi,

Dulcegărie roză, cu inimioare, lună,

Oftaturi de petale suflate-n așternuturi.

Să duci pe umeri teama că iarăși o vei pierde,

În norul suferinței cerșindu-ți curcubeul,

Și chiar o vorbă aspră de-a ei, să te dezmierde,

Precum în frigul lavrei când trece polieleul.

Luptând cu mine însumi,…

 Camelia Ardelean                 Ionel Mony Constantin

 Mi-aș vinde-această zi...        For Sale (De vânzare...)

Mi-aș vinde-această zi și-această noapte,                           Aş vinde tot ce-am scris şi zi şi noapte…

Dacă pun cap la cap iubirile,

ajung lângă sicriu

și acolo nimeni nu le îmbrățișează,

nu le ocrotește,

se miră, risipă de sentimente

călcate în picioare lângă moartea

răbdătoare la capăt de drum...

Dacă fac un covor de fapte bune, rele,

lângă groapa căscată, cine-și mai amintește…

Am imortalizat viața noastră

pe-o gamă de culori

pentru tine

pasărea mea de lumină;

am semănat noi visătorii

ogorul cu semințe amestecate

de rău și de bine

și s-a deschis cutia Pandorei

împânzindu-ne viitorul

am zidit cântecul șoptit de inima mea arzătoare

pe valurile nopților de argint

în năzuințele inimii tale

sperând...

odată pe mormântul unui crâng

sub clar de lună nouă

am pierdut lacrimi din iubire

și s-au…

Mi-aș vinde-această zi și-această noapte,

Oricum mi-e universul de prisos,

Pe buza sorții – silnicele șoapte:

Fantasme cu miros de abanos.

Mi-aș vinde și trecutul, și prezentul,

Pentru un boț brumat de viitor,

Printre fantome, de-aș găsi momentul

Să aflu-accidental cumpărător.

Mi-am agățat speranța în edecuri,

S-o legene destinul cât o vrea

(Aș accepta, pragmatică, și cecuri,

De m-aș scăpa subit de…

Nici n-apuc bine să mă trezesc Şi

cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru

în poezia rămasă întredeschisă de

la ultima insomnie Când brusc zori

le îşi încep marea invazie Mă retrag

în următorul poem pierdut De frica

paraziţilor nu mai deschid gura

Lăsând lucrurile să se întrupeze

doar în scris Cine citeşte va înţelege

Cine nu va învăţa cel puţin să tacă

Tristeţea

însă nu mai aude niciun lătrat…

Nu se născuse niciun dumnezeu

Când noapte se avea numai pe sine

Iar noi cotrobăind prin minereu

Ronțăiam cu ochii-nchiși grisine.

Aveam extensii gigea, de neghină,

Ne ungeam pe șolduri cu catran,

Iar când ne căuta vreo pațachină

Puneam pe mese rădăcini de hrean.

Beam din cupe vin de coarnă neagră,

Scoteam cu dinții rufe din…

 Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele,

 Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului.

 Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru,

 Niciodată nu sunt atât de amețită de cețurile inimii 

 Încât să mă lepăd de el.

 Nu știai – îmi spun – că din nuci verzi și silabe orfane

 Se pot meșteri dulcețuri aparte?

 Linia timpului se ascute-n fântâni

 Și diminețile neîmblânzite…

Ce să mai vânez și eu

prin vidul altora?

o hieroglifă, o undă de șoc!

Mi-aș bate un cui în suflet

când scoate capul prin celulă,

să se bronzeze la lumina ochilor.

Nu mă lăsați pe aceeași centrifugă

cu voi.

de la rana libertății mele

istoria are să se strice.

Îmbrânciți-mă

în gura plină cu e-uri

a clonei păcii.

sub talpa bisericii
pietre fără glas
stau la umbră
întregind pământul

de aer atârnă
nemişcate
vise şi lacrimi

în tăcere
un fluture cu aripi de rugăciune
numără irişii mamei

amintiri de mâine

în brațul meu șuieră un ecuator încă nebotezat

și-a cules toate literele

cu pielea prea subțire pe omoplați

să nu le rănească hamul zborului nouă lumi cunoscute

vor mușca zăbala văzduhurilor

curbez lumina din oase

să-mi pot atinge

esența

aprind patul lui procust în care lumea…