psalmul apokatastazei

[Dumitru Ichim]

PSALMUL APOCATASTAZEI

 

Sisif, și nu circarul, despre iubire spună,

Că minciunesc poeții-n polen pe-aripi de fluturi,

Dulcegărie roză, cu inimioare, lună,

Oftaturi de petale suflate-n așternuturi.

 

Să duci pe umeri teama că iarăși o vei pierde,

În norul suferinței cerșindu-ți curcubeul,

Și chiar o vorbă aspră de-a ei, să te dezmierde,

Precum în frigul lavrei când trece polieleul.

 

Luptând cu mine însumi, frânge-mă Tu la rugă,

Nici mintea nu ajunge, nici inima nu poate:

Cum cel ce face casa, la hoț să-i fie slugă

Cărând altui' blestemul? Tu cu Sisif ești frate!

 

Că poate de aceea Îți vrei din nou Venire,

Să-Ți vezi pe piatră templul slăvindu-Te Iubire!

 

[Ana C. Ronescu]

Există o vibrație caldă în poezia dumneavoastră, domnule Ichim, care spală zgura din spatele oricărei priviri. Vă mulțumesc, ori de câte ori vă citesc, pentru ușile deschise! :)

[Petre Ioan Crețu]

Frate Ioane, că dl da Coza mi se pare protocolar, era bine să fi citit și răspunsul dlui Ichim la comentariul meu, unde chiar mă face poetaș.
Dar nu ăsta-i baiul. Nu pot să mă fac că nu văd când cineva afirmă „Piatra lui Sisif este simbolul credinței dusă dincolo de rațional” și „Tu cu Sisif ești frate!”, ceea ce înseamnă că se afirmă că pedeapsa pentru păcate lumești este simbolul credinței (piatra pe care o urcă Sisif - Sisif fiind pedepsit pentru păcatele lui lumești, nicicând el nu a cărat „altui' blestemul”), iar jertfa lui Hristos o fost în zadar.
Și mai sunt în textul dlui Ichim atât de multe alte lucruri, hai să le zicem... năstrușnice.
Nu am nicio plăcere să desființez textele altor domni sau doamne, iar dacă ție ți se pare a fi vreo obrăznicie comentariul meu de început , Nu prea am înțeles specificația „Sisif, și nu circarul”. În schimb foarte fain îi „frânge-mă Tu la rugă”, îmi cer scuze și nu am să mai comentez textele nimănui.
Nu înțeleg de ce sar ca arși unele persoane când cineva e sincer în comentariu, eu chiar de astfel de comentarii vreau să am parte.

[Ion Lazăr da Coza]

Domnule Crețu, dacă domnul Ichim e belicos, atunci eu sunt cât Hitler, Stalin și Pol Pot la un loc.

Domnul Ichim e prea delicat și decent pentru a face pe cineva anume poetaș.

Textul de față nu-i o prelegere teologică! E o interpretare și împletire de mituri și simboluri. Sunt uimit că tocmai dvs, mare poet, vă arătați oripilat!...

[Petre Ioan Crețu]

Revin cu-n post-scriptum la titlul poeziei „psalmul apokatastazei”, mi se pare o barbarie pentru un poet, fie el și ditamai poetașul, să foloseascăi termenul grecesc al mântuirii universale când există apocatastază în limba română.

[Petre Ioan Crețu]

Faptul că sunteți belicos nu mă va face să înțeleg despre care circar vorbiți, pentru că nu știu ce mare iubire a trăit Sisif, care a fost considerat cel mai șiret om al timpurilor sale, iar să-l mai faci și fratele lui Hristos mi se pare blasfemie.
Sisif și mitul lui reprezintă zădărnicia nicidecum jertfa. Sisif a fost pedepsit pentru că a păcălit moarte în două rânduri. Cum poți pune semnul egal între jertfa lui Hristos pentru oameni și șiretlicurile unui om de lume pedepsit pentru ceea ce a făcut?
Nu v-ar strica să vă aplecați asupra scrierii lui Camus - „Mitul lui Sisif”.
Sper domnule că nu mi-ați făcut onoarea de a mă numi poetaș, chiar nu merit o astfel de cinstire, dar nu ar fi rău dacă îmi puteți spune cum se poate câștiga ceva bani din scrieri despre iubire,

[Dumitru Ichim]

E un comentariu mai jos, poate vă ajută... Despre iubire să vorbească un om care a suferit iubirea și nu cineva de la circ sau poetașii care văd în iubire un mod de amuzament și de câștigat bani și glorie...

[Dumitru Ichim]

Binecuvântări, Augusta Cristina!

[Petre Ioan Crețu]

Nu prea am înțeles specificația „Sisif, și nu circarul”. În schimb foarte fain îi „frânge-mă Tu la rugă”

[Chris]

foarte frumos

[Dumitru Ichim]

Binecuvântări, Mihaela!