Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele,
Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului.
Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru,
Niciodată nu sunt atât de amețită de cețurile inimii
Încât să mă lepăd de el.
Nu știai – îmi spun – că din nuci verzi și silabe orfane
Se pot meșteri dulcețuri aparte?
Linia timpului se ascute-n fântâni
Și diminețile neîmblânzite de nimeni
Decupează poeme din pofta cuvintelor.
Unde sfârșesc eu, încep dorurile să se zbată de maluri,
Imperii albastre de fluturi eretici mărșăluiesc către sud.
Am uitat de mine afară, sub streașina gândului că el
Va veni cu genunchii înmuiați în orele așteptării
Și pendula sătulă să numere absența lui se va opri din cadență.
(Aici zace o consoană bolnavă
Care n-a mai încăput în acest poem!)
Adaugă un comentariu
Mulțumesc sincer, dl da Coza pentru susținere și ajutor .E reconfortant să știu că sunteți mereu acolo când am nevoie de dvs.Seară frumoasă!
Mai multă atenție la redactarea textului. Am intrat și am eliminat eu scăpările de tastare. Am eliminat Tot din s2, v2.
Ai căutat și ai găsit expresii și metafore noi. Felicitări! Însă până la poezia pură mai e – trebuie să esențializezi mesajul, să fie sugestiv, să creezi fior...
da Coza
M-am gândit să vă ascult sfatul și să postez ceva mai recent cu ce știu eu mai bine să fac, doamna Vasilisia Lazăr(da Coza).Sper să vă facă placere.
Doamna Vasilisi, mulțumesc mult pentru lectură și sfaturi.Legat de silabele mele orfane, aș vrea să le las astfel, dacă nu deranjează pe nimeni. Nu am citit volumul de poezie amintit de dvs dar m-am înfiorat să văd un astfel de titlu de volum...îl voi căuta și eu , trebuie să fie tulburător...
Strofa a II-a pare cumva ruptă de restul.
Lipsesc și multe diacritice.
Cam multe pronume personale.
...sub streașina gândului că el,
Va veni cu genunchii înmuiați...
De renunțat la virgulă (el va veni - Subiect+Predicat)
Sintagma „Silabe orfane” reprezintă titlul unei cărți de poezie pe care tocmai am citit-o. Sunt sigură că nu are vreo legătură, doar poate vreun ecou rămas într-un ungher al minții.
Sunt câteva metafore drăguțe. Poezia e sensibilă.
Mi-e dor de o melodie a d-voastră. :)
Ce frumos spus, Mihaela ! Mulțumesc sincer pentru trecere și lectură.
Am citit cu plăcere! Consoanei îi lipsește poate un accent. Există terapie prin cântec. De exemplu: „Cavaleri ai mesei rotunde” și acolo „zace un student bețiv”. :)
Mulțumesc de trecere și lecturare, Mihaela.
Camelia, ideea e foarte frumoasă dar ai lăsat-o cumva la voia întâmplării, dacă ai șlefui-o ar ieși minunată zic eu
:)
cu plăcerea lecturii,
Mihaela
Mulțumesc Sofy că îmi ești mereu aproape. Nu știu ce am vrut nici eu dar vedem cu toții ce a ieșit și sunt avidă să vă aud parerile...
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE