Poem despre o consoană bolnavă

Eu nu m-am întâlnit niciodată cu bărbatul de care-mi sprijin speranțele,

Dar am lăsat mereu lampa aprinsă în casa sufletului.

Deși adesea cobor în mine ca-ntr-un pahar de vin negru,

Niciodată nu sunt atât de amețită de cețurile inimii

Încât să mă lepăd de el.

Nu știai – îmi spun – că din nuci verzi și silabe orfane

Se pot meșteri dulcețuri aparte?

Linia timpului se ascute-n fântâni

Și diminețile neîmblânzite de nimeni

Decupează poeme din pofta cuvintelor.

Unde sfârșesc eu, încep dorurile să se zbată de maluri,

Imperii albastre de fluturi eretici mărșăluiesc către sud.

Am uitat de mine afară, sub streașina gândului că el

Va veni cu genunchii înmuiați în orele așteptării

Și pendula sătulă să numere absența lui se va opri din cadență.

(Aici zace o consoană bolnavă

Care n-a mai încăput în acest poem!)

Vizualizări: 145

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe August 1, 2017 la 10:23pm: Mulțumesc sincer, dl da Coza pentru susținere și ajutor .E reconfortant să știu că sunteți mereu acolo când am nevoie de dvs.Seară frumoasă!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 29, 2017 la 2:30am: Mai multă atenție la redactarea textului. Am intrat și am eliminat eu scăpările de tastare. Am eliminat Tot din s2, v2.

Ai căutat și ai găsit expresii și metafore noi. Felicitări! Însă până la poezia pură mai e – trebuie să esențializezi mesajul, să fie sugestiv, să creezi fior...

da Coza

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Iulie 28, 2017 la 11:20am: M-am gândit să vă ascult sfatul și să postez ceva mai recent cu ce știu eu mai bine să fac, doamna Vasilisia Lazăr(da Coza).Sper să vă facă placere.

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Iulie 28, 2017 la 11:00am: Doamna Vasilisi, mulțumesc mult pentru lectură și sfaturi.Legat de silabele mele orfane, aș vrea să le las astfel, dacă nu deranjează pe nimeni. Nu am citit volumul de poezie amintit de dvs dar m-am înfiorat să văd un astfel de titlu de volum...îl voi căuta și eu , trebuie să fie tulburător...

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Iulie 28, 2017 la 2:17am: Strofa a II-a pare cumva ruptă de restul.

Lipsesc și multe diacritice.

Cam multe pronume personale.

...sub streașina gândului că el,

Va veni cu genunchii înmuiați...

De renunțat la virgulă (el va veni - Subiect+Predicat)

Sintagma „Silabe orfane” reprezintă titlul unei cărți de poezie pe care tocmai am citit-o. Sunt sigură că nu are vreo legătură, doar poate vreun ecou rămas într-un ungher al minții.

Sunt câteva metafore drăguțe. Poezia e sensibilă.

Mi-e dor de o melodie a d-voastră. :)

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Iulie 27, 2017 la 10:29pm: Ce frumos spus, Mihaela ! Mulțumesc sincer pentru trecere și lectură.

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Iulie 27, 2017 la 10:00pm: Am citit cu plăcere! Consoanei îi lipsește poate un accent. Există terapie prin cântec. De exemplu: „Cavaleri ai mesei rotunde” și acolo „zace un student bețiv”. :)

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Iulie 27, 2017 la 9:04pm: Mulțumesc de trecere și lecturare, Mihaela.

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Iulie 27, 2017 la 8:57pm: Camelia, ideea e foarte frumoasă dar ai lăsat-o cumva la voia întâmplării, dacă ai șlefui-o ar ieși minunată zic eu

:)

cu plăcerea lecturii,

Mihaela

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Iulie 27, 2017 la 12:55pm: Mulțumesc Sofy că îmi ești mereu aproape. Nu știu ce am vrut nici eu dar vedem cu toții ce a ieșit și sunt avidă să vă aud parerile...