ai construit un zid între tine și lume,

dragostea nu mai e casa ta cu pașii ei înceți,

cu tăcerea ei înflorită

în spatele fiecărei realități există o alta,

un teritoriu cu obiecte fragile,

o fereastră deschisă către lume

pe unde intră ploaia,

un guler alb și gâtul lung al unei iluzii

și orele rebele pe care nu le poți înțelege

decât odată cu venirea serii

lumina unei scântei ieșind dintr-o…

ploaia deschide brazde adânci,

râul îi bea apa



bucuria aceea a ta născătoare de îngeri

se pierde pe cărarea nopții,

se amestecă cu ploaia,

întunericul înaintează, își dublează întunericul,

simți aripile unei păsări pe umeri



în labirintul întunecat al nopții totul se destramă

îngropat în propria umbră,…

Când vei veni sper să nu-ți par străină

Mă vei atinge și atunci de sus,

Va coborî un înger pe-un fulger de lumină

Și tot ce-a fost durere, va fi de-acum apus.

Mă vei urca apoi în vârful unei clipe,

Invidios mă va privi un zeu.

Mă voi simți frumoasă, regină peste vise

Și-n univers vom fi, doar tu și eu.

Vom dezgropa din moarte toți munții de iubire

Și vom trăi urcându-i și vom ascunde-n vânt

Tristețea unor zile și fără-mpotrivire,

Vom îmbrăca…

orașul tău are o inimă de fier

pleci din el

toate pleacă odată cu tine



treci prin viață fără bagaje

orașul călătorește cu tine peste tot

pune un deget pe timp

îl oprește la toate răscrucile



libertatea are tristețea ei

o simți cum te privește în ochi

când tragi jaluzelele casei tale

într-un oraș…

iată-te, mulțumită de singurătatea ta

îți plimbi liniștită zilele,

ca o plecare în largul cerului

cu legile gravitației tale cu tot.

noaptea nu-ți căuta umbra, așa mi-ai spus,

totul se întâmplă doar înlăuntrul tău, în rest mai nimic,

adună-ți lacrimile să-i poți plânge pe cei vii,

cei plecați au găsit singuri lumina,

desenează-ți în gând o hartă cu toate iubirile și trădările

care au fost, dar ferește-te…