scrisoare de îmblânzit mâinile

[Nuta Craciun]

 

ai dreptate iubitule
pereţii aceştia încercuitori au suliţe

braţele mele gratii de fier
înconjoară timpul
scrijelesc în pântecul lui un vis
cu umbra în cer

numai vorbele s-au oprit sub coasa lunii
taie frigul
norii de gheaţă căzuţi peste noi

şi mâine-i o zi mai albă poate
peste sămanţa roşie a sângelui se rostogolesc
anotimpuri

nu mă mai izbesc de pereţii de sticlă

zidul dintre mine şi ceilalţi umblă singur
corabie cu catarg de brad verde

[Nuta Craciun]

multumesc de citire si de semn, Corina! :) 

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[Nuta Craciun]

domnul alexandru, da, uneori ne ridicam singuri ziduri in jur,  timpul ne infasoara cu fiecare anotimp care vine si ne duce departe... o vreme ne izbim de peretii acestia incercuitori dar visele au invatat sa-si creasca radacinile in cer... bucuroasa de semn, va multumesc!    

[Nuta Craciun]

in sange, acolo e locul unde se intampla multe... samanta incolteste de la sine in fiecare primavara,

iar zidul ... am rezolvat cumva problema, am acceptat un compromis  cu Manole si m-am lasat zidita de bunavoie, acum eu si zidul umblam prin lume liberi :) 

multumesc, domnul da Coza!

[Nuta Craciun]

zidul acela chiar a existat,  maria elena, dar intr-o zi pur si simplu si-a luat lumea in cap... 

acum umbla singur, muta tot mai departe limitele ...  :)  

multumesc tare de gandul tau de gratie :* 

[Nuta Craciun]

multumesc de citire si de semn,  Sofi! important este ca zidul dintre mine si ceilalti, s-a facut corabie si umbla, mai departe vedem unde ajunge :) toate cele bune!

 aa,  despre clisee... eu cred ca nimeni nu scrie in fiecare zi capodopere, cel putin eu nu, un cuvant de exemplu, nu poate fi "cliseu", cuvintele sunt de cand lumea, cu ele se face poezia, imaginile da, ele pot fi considerate imagini cliseu, parerea mea... iar apropo-ul cu Scarlet, eu nu am avut intentia copierii,  caci imaginea completa este:  "si maine e o zi mai alba..." dar mie personal imi place aceasta coincidenta :) 

[bolache alexandru]

Uneori ridicăm un zid care să ne apere...

[Ion Lazăr da Coza]

sămanţa > sămânţa 

Stare concentrațională, dar, cu spune (și) Gerra, Câtă vreme zidul e rabatabil... 

da Coza

[chindea maria elena]

Câtă vreme zidul e rabatabil Nuța, oceanul unor noi înțelesuri te poate inunda oricând!:))) Asta-i grația!

[Sofia Sincă]

Mesajul este un soi de, timpul șterge urma, împietrește, zidește, confundându-se cu ziditorul.

Poemul este în același ritm personal, cumințel, fără fior liric, cam explicit și pe ici pe colo, niște clișee. Vezi, scrijelesc sau şi mâine-i o zi (Scarlet O'Hara, în Pe aripile vântului).

Dar am citit cu plăcere,

Sofy