noaptea târzie a trupului

[Nuta Craciun]

dacă o să privești cu atenție iubitul meu

o să vezi cum și iubirea și viața vor trece

puțin vom înțelege din această tristețe fugară

în labirintul interior șarpele pândește
nu vom mai ști dacă vremurile în care

au existat umbre care ne vorbeau la ureche
când numele tău se învârtea
în jurul inelarului meu ca un tigru în cușcă
au existat
sau a fost doar o iluzie armonică dintr-o toamnă

în care ochii mei atâta orbire au purtat

începusem să cred că viața

era trandafirul pe care îl puneai dimineața

lângă perna mea

din volumul în lucru: "noaptea târzie a trupului"

[Nuta Craciun]

Mulțumesc frumos, Chris! 

[Chris]

când numele tău se învârtea
în jurul inelarului meu ca un tigru în cușcă - mi-a placut mult aceasta imagine

frumos, meditativ -

[Nuta Craciun]

Mulțumesc mult, Mihai Katin, Alex, Gabriel, Monica, Mihaela, Lisia, Grig și Dan, 

sunt versuri încă sub lupa exercițiului de aceea voiam să le văd cu ochii voștri. 

"La poezie, oricât ne-ar mira, e preferabil să se ajungă cu inima, cu simțirea nu doar cu mintea", citez din memorie, nu mai știu cine a zis. Dacă a transmis emoție, e bine, dacă ați văzut și poezia e și mai bine și mai îmbucurător pentru mine. 

Domnul Mihai Katin, simbolul cu trandafirul este chiar rupt dint-o poveste adevărată! :) Vă mulțumesc! 

Alex, da, ne von contopi cu neantul, probabil exact când ne dorim mai puțin... multumesc! 

Gabriel, admit că cel puțin la mine, tristețile se scriu cel mai bine! Îți mulțumesc!

Monica, mulțumesc de semn și de observație, nu mi-am dat seama, deși nu vreau să sfidez gramatica limbii române! :)

Te îmbrățișez, Mihaela! Mulțumesc! 

Lisia, da, cam multe goluri ... în ton optimist de fapt ele sunt un bun material de lucru  :) Mulțumesc frumos!

Grig,  iluzia asta care se numește viață, este de fapt bunul nostru cel mai de preț, de-aia o tot cântăm în poezie!

Dan, frumoase cuvinte mi-ai lăsat, îți mulțumesc! de fapt acolo pe la mijloc e o frază prea lungă pe care cred că va trebui s-o regândesc, mai văd.  

Vă îmbrățișez cu toată toamna și vă doresc sănătate, bucurie și ispiratie, să ne citim cu bine!!

[petrut dan]

Mi se pare unul dintre cele mai poetice scrieri pe care le-am citit aici, în felul tău blând de a folosi cuvintele, ai construit un poem sensibil, intuitiv, cu imagini parcă șoptite, ce duc în mai multe direcții decât s-ar aștepta cititorul, dar care îl poartă în lumea și lumina cernută în mod plăcut de modul tău de a descrie ceea ce simți, cu drag!

[Grig Salvan]

Toate trec și vor trece, „o frumoasă iluzie e tot ceea ce viața ne permite”, cum spunea cineva. Visăm, sperăm, trăim și murim. Cam asta e povestea noastră, tristă, dar implacabilă.

[Vasilisia Lazăr]

Un poem frumos, dar trist, cu impact liric asupra cititorului, condus de ideea cioraniană că „omul este drumul cel mai scurt dintre viață și moarte”... Mă gândesc la frunzele de varză găurite şi roase până la scheletul de nervuri. Mă gândesc la toate acele goluri din sufletul poetului...

Succes cu volumul!

[Mihaela Popa]

mă-nclin, Nuța!

[Monica Pester]

Frumoasă reinterpretare a trecutului.

Dacă nu deranjez, - nu vom mai ști - 

Cu drag

[gabriel cristea]

Un minunat remember cu irizații triste. 

[bolache alexandru]

Noaptea vine inevitabil ca o perdea atât peste trup cât inevitabil și peste iubire... Ne vom contopi cu neantul... atunci când în nici un caz nu doream pentru că începusem să cred că  viața era trandafirul pe care îl puneai dimineața

lângă perna mea...