trezesc vorbind cu sufletul

chiar şi atunci când

nu dorm

şi vreau să cred că

el

se odihneşte.

Îl ţin în braţele

somnului meu.      

Străinule

cel care îmi îmbrățișezi nopțile ca pe o păpușă de cârpă

neștiind că singurătatea pândește zorii cu agerimea unui animal de pradă

colții ei (în)semnează autograful la care poetul adaugă o virgulă

cât să-mi pară așteptarea refugiu în vers

nu socoti drumul dus-întors o călătorie unde tainele își ascund respirația

ce să-i spui pictorului despre timp încât să încapi în pauza dintre creații

chiar de-ai scrie pe întinderea unui val poemul…

Nu e vreun chip îngemănat cu tine,

Nu văd cu cine să-mi fie mai bine,

Pe altul nu ştiu să-l respir, să-l privesc,

Pe buze te caut, loial te rostesc...

Şi nimeni nu ştie şoapte să-mi spună,

Mi-e greu să găsesc o muzică bună

În goale, fidele strângeri de mână,

Pe note te strig, doar Mozart mă-ngână...

Când eşti plecat, tot corpu-mi te-aşteaptă,

Dar perna, în gol, iar mă deşteaptă,

Tresar în multe imagini străine

Şi-n lume n-apari şi…

veneai și plecai te simțeam chiar și cu umbra agățată de buză

degetele luau forma mudrei singure

după ce-a sorbit cerul verticala sfredelește inima neagră a lutului

orizontala gestului înnoadă în armonie două zenituri

păsări colibri cu frunze de laur sub pene mutau pereții novei din gânduri

umezeam dimineţi cenușii nu eram eu dorințele scuturau dragonii de apă din rădăcină

am vrut să vindec de…

Noaptea ne ascunde chipul

ce contează cine eşti,

ce contează cine sunt,

timpul curge ca nisipul…

Chiar de-ai fi o lună nouă,

chiar de-aş fi negru pământ,

eşti femeie,-ţi sunt…

a fost furtună.

mi-ai confiscat soarele,

ai tunat

și săgeți uriașe de fulger

s-au înfipt cu ușurință

în suflet.

am lăsat o fereastră deschisă.

uimitor!

intra furtuna

și ieșea muzica

învăluindu-ne

în frumusețe.

furtuna devasta tot.

sufletul meu

tremura de frică.

al tău, de

plăcerea unui joint

”liniștitor”.

a urmat seninul.

parfum de iubire,

raze…

Cu termen de garanţie ilizibil încă de la naştere,

şters mereu de lacrimile sărate ale neputinţei,

trăiesc printre noi.

Durerea are culoarea unui cer sângeriu

şi mirosul leşiei.

Fără speranţa regăsirii caută în adâncul fiinţei lor

inocenţa pierdută prea devreme

prin munţi de tăceri.

Floarea păcatului nu ţine cont

de anotimpurile sufletului;

mereu înflorită, fără rod de bucurie va sfârşi

secerată de vină.

Purtând stigmatul nonvalorii…

Iubirea ta,

când bună-rea,

mă ţine-n frâu,

e ca un râu

învolburat.

Iubirea ta

de peruzea

străluce-ades,

e cânt şi vers

înaripat.

Iubirea ta,

adorm cu ea;

e jar nestins,

alean şi vis

înmiresmat.

Iubirea ta,

de catifea

e-un drag fior

cântec de-amor

predestinat.

Iubirea ta

e doar a mea;

etern refren

dintr-un poem…

îngerii diesel

de pe umeri tăi 

ridică praful gros

aşezat cuminte pe inima mea decapotabilă 

desperecheată de lumina fricoasă 

timid strecurată prin penele lor



nici nu-mi surâzi

chinuită de aripile pe injecţie

(de parcă raiul e închis pentru dezinsecţie

şi doar tu ai rămas 

să culegi ultimii trubaduri

înainte de…

mi-am dat toate cuvintele la o parte

 și nu te-am găsit

 unde ești rătăcito

 afară plouă ca într-un poem trist

 cu subînțelesuri

 eu nu mai înțeleg nimic

 îmi strâng ochii sub pleoape

 și tac...

nu știam de unde vine atâta lumină
adunam părți din ceea ce sunt
întregul îmi dădea de furcă
un fel de perete se ridica
eu uneam cărămizile una câte una
nu știu dacă însingurându-mă îmi construiam calea
dar căutam în piatră tăceri
să mi le aștern  în pieptul
unde zbaterile sunt mereu la ele acasă

și păsările cântă mai departe...

unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se pot înfinge-n pământ ca să-l ari

sau să-l blestemi

sunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu se mai poate

rătăci

și roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se udă…

Haiku (III)

În vântul uscat

Luna umple ciutura

Stele curg în puț

----------------------------------

Haiku (IV)

vântul puternic…

că mă citeşti încă dinainte de a mă scrie

şi

chiar

şi

atunci

când îmi spuneai

că o să pătrundă ochiul lumii,

eu tăceam (ştiam că e ediţie limitată). Tăceam  

cu acel gust dulce-amar că nu ştiai că lumea mea

eşti tu- sufletul.     

Din piatră să-şi smulgă izvorul trăirea

să lege lumina de stropii ce curg,

şi zboru-n adânc salvând nemurirea

să pară o mare zâmbind în amurg.

S-astâmpere setea la corbi şi la ciute,

să mângâie iarba cu palidu-i trup,

să şteargă pe pietre din valuri crescute

şiraguri de umbre ce-n vise se rup.

Pe maluri firave când muşcă din stâncă

să calce cu stropii sălbatici şi reci,

şi-alăturea cerbii ce umbra-şi mănâncă

să-ntrebe…

Stânci de gând, împovărându-mi firea,…

Vecinii satului Măiag

sunt niște dealuri cu miere căpăcită

de albinele cerului

în fagurii copilăriei mele.

Iarna, mă tem

să nu le degere tălpile.

Le învelesc în obiele de iluzii.

Sunt…

te ascult.

și mi-ai intrat atât de adânc în urechi

încât aud totul prin tine.

confund șoaptele tale de dor

cu foșnetul frunzelor,

cântecul păsărelelor

cu vocea ta de copil alintat,

clinchetul clopoțelului din prag de seară

cu râsul tău molipsitor.

te privesc.

și chipul tău mi s-a întipărit atât de bine pe retină

încât văd totul prin tine.

confund strălucirea stelelor

cu ochii tăi luminați de…

altfel nici cã aş putea trãi nimicul cu speranţa cã e ceva important

sunt un trãitor normal chiar banal şi insipid

aşa de imperfect aşa de pãcãtos atât de pãtimaş

un amestec de carne şi pãcat

indecent şi vulgar nedrept şi ingenuu

lipsit de elementarul unei statui a închipuirii

sunt ceea ce se cheamã om

un animal ciudat care din când în când vorbeşte cu cerul

se rãsteşte la ţãrânã

îşi…