Sete interioară

[Vezi blog]

Din piatră să-şi smulgă izvorul trăirea
să lege lumina de stropii ce curg,
şi zboru-n adânc salvând nemurirea
să pară o mare zâmbind în amurg.

S-astâmpere setea la corbi şi la ciute,
să mângâie iarba cu palidu-i trup,
să şteargă pe pietre din valuri crescute
şiraguri de umbre ce-n vise se rup.

Pe maluri firave când muşcă din stâncă
să calce cu stropii sălbatici şi reci,
şi-alăturea cerbii ce umbra-şi mănâncă
să-ntrebe pe unde, cu şoaptele treci.

Şi lin spre câmpie când albia-şi sapă
despică amurgul cu stropi argintii,
eu însumi simt trupul cum doru-şi adapă
în apele limpezi din pietre pustii.

[x]

Va stimez si va apreciez in aceeasi masura, prietenia dumneavoastra ma onoreaza!

Cu drag si pretuire!

[Ionica Serbov]

Îmi pare foarte rău pentru felul în care mi-am ales cuvintele și, prin urmare, doresc să asigur atât autorul, cât și situl, că nu am căutat să ofensez pe nimeni. Nu-mi arog exigențe, de obicei; probabil doar meseria la care țin mă impinge către „defectul profesional” de care mă surprind și eu acuzându-mă uneori. Poezia este perfectibilă, într-adevăr, tocmai de aceea o citesc și o apreciez.

Domnule Ungureanu, vă asigur de lipsa oricărui sens peiorativ din cuvintele comentariului meu și, prin aceasta, vă invit la o reconsiderare a intențiilor mele. Oricare ar fi măsura scuzelor ce mi le veți fi acceptat, sunt convinsă că, în limita timpului de care dispun, vă voi citi poeziile cu la fel de mult interes, iar stima mea se va dovedi aceeași. Dacă prin aceasta am reușit să vă conving de prietenia mea, permiteți-mi semnul sincer de mulțumire. Ionica,

[MIHAELA G]

Esti un suflet sensibil si ma asteptam sa reactionezi asa.

[x]

Va multumesc din suflet tuturor pentru intelegere, popas, lectura si comentarii!

Imi sunteti atat de dragi incat uneori, in clipele mele tarzii si pustii gandul ca-mi sunteti aproape ma linisteste si ma ploua cu dragostea voastra, am lacrimat acum, dar a meritat, va iubesc si va pretuiesc in egala masura!

Cu mare drag, respect si multa pretuire!

[gina zaharia]

În fiecare seară aștept poezia ta, George! E un ritual al tău și al cititorului de serviciu (eu):)

şi-alăturea cerbii ce umbra-şi mănâncă
să-ntrebe pe unde, cu şoaptele treci.

Cât de frumos!

[Valeria Merca]

"Şi lin spre câmpie când albia-şi sapă
despică amurgul cu stropi argintii,
eu însumi simt trupul cum doru-şi adapă
în apele limpezi din pietre pustii."
Semn de acelasi incantator popas! Admiratie!

[Vasilisia Lazăr]

Doamna Ionica Serbov, sunteți relativ nouă pe acest site și asta ar putea fi o scuză pentru tonul imperativ pe care l-ați folosit aici:

„Domnule Ungureanu, v-aș ruga să reveniți la unele rigori lexicale la îndemâna tuturor elevilor.”

„Însemne culturale” s-a dorit un cenaclu online unde fiecare își promovează creațiile, iar ceilalți membri vin cu observații, sugestii, aprecieri sau critici, dar fără a minimaliza valoarea autorilor. Pe „Însemne culturale” se critică mai mult, cred, decât pe oricare alt site de profil, dar se critică în așa fel încât autorii să se simtă ajutați. Tonul pe care l-ați folosit d-voastră aici nu prea este unul adecvat. Aici nimeni nu este Dumnezeul poeziei! Eu nu vă cunosc decât de pe acest site, fiindcă numele d-voastră nu mai apare în niciun alt spațiu virtual, și nici cele două poezii postate, dar pe d-l Ungureanu îl știu de multă vreme și nu doar de aici. El e poetul care ne mângâie sufletele în fiecare zi cu poezia lui, poetul perseverent și trist care găsește mereu imagini inedite chiar dacă tema e aceeași, poetul care scrie în vers clasic (cel mai mult) și numai cine nu a scris în vers clasic nu știe cât e de greu să faci acest lucru. Orice creație este perfectibilă, deci și a lui, dar atunci când s-a găsit o rupere de ritm, sau balast, sau altă greșeală, poetul a fost sesizat și a răspuns cu promptitudine și pozitivism. Răspunsul lui de astăzi este explicabil. :)

Apreciez valoarea și pregătirea d-voastră în domeniu, dar atitudinea este una pe care n-o aprob și sper ca ea să fie doar accidentală.

Cu stimă,

Domnule Ungureanu, știți că vă apreciem. Nu vreau să cred că v-ar lăsa inima să părăsiți „Însemne”...

[Ion Lazăr da Coza]

Eu găsesc titlul puțin pleonastic - setea (de apă sau de infinit) vine din interior!

S-astâmpere setea la corbi şi la ciute, - versul poate fi acceptat ca licență poetică!

să şteargă pe pietre din valuri crescute - supărătoare e cacofonia! Aș zice dune, mai ales că ai pietre și în ultimul vers!

George, m-ai supărat foarte, foarte tare cu afirmația ta: „Astept scuzele domniei sale, daca nu ma voi adresa administratiei iar in caz de nerezolvare ma retrag de pe Insemne culturale!” Adică atât de puțină dragoste ai pentru noi, încât la primul vânticel îți iei zborul??? Și-apoi nici tu nu ai fost tocmai elegant, recomandându-i odihnă! Scor: 1-1. Meciul s-a terminat, sper.

Cu veche prietenie,

da Coza

[MIHAELA G]

Vad ca ai primit si comentarii acide, dar te si apara oamenii carora le esti drag.Si mie imi esti si cred ca o poezie trebuie citrita mai mult cu sufletul decat cu cartea de gramatica in fata.

[bolache alexandru]

Și eu am citit cu plăcere.