Inspir cu nesaț

       aroma ce-mi

       trezește simțul

       amorțit de-un timp

       mă surprind 

       cu buzele vibrând

       pe marginea aurită

       a ceștii de cobalt

       monosilabic pronunț

       numele tatuat pe inimă

       într-un suflet

       alerg în…

aprind o clipă de viață și fumez

fără filtru oamenii vremurilor noastre stau în tabere comune cu roboții care ne servesc și trebuie accesați pe tastele de la zero

la 9 pe timpul nostru lipsă la inventar 24/7 rămâne secunda ca puricii pe blana câinelui cu…

                                               poeților dispăruți

Mai traversează înc-o luntre Styxul,

Se mai petrece astăzi un poet,

Jelește-un vers orfan; pe masă, pixul

Uitat e lângă foaia de caiet.

Nicio pierire-n lume nu se-amână

Și orice azi pe loc se face ieri;

Sub greutatea morții se…

încă mai am firul nostru de borangic zici că-i bun de cusut rănile

ehei greier de vreme bună ceva te-a orbit așa de tare că nu mai știi

unde se termină întunericul și unde începe dimineața

noroc cu regina-nopții e atât de multă  la fereastra ta încât ai putea s-o cosești

s-o arunci pe…

Acasă nu-i doar un cuvânt care

înverzeşte-n fiecare primăvară

Acasă-i chiar primăvara condiţiei

umane Locul de unde toţi ne înăl

ţăm Sperând că vom atinge cândva

cerul Nu ne reţine nimic Nici iarba

prin care ne jucăm Nici şcoala ce 

ne dă fiecăruia aripile potrivite Nici

lacrimile mamei Nici îmbrăţişările 

tatei Nici prima dragoste Toate ne

pregătesc pentru mare…

( Fiind marți, zi de 13 )

Rondelul iertării

Iisuse, când pe Cruce Te-au urcat,

Toți păcătoșii vrut-ai să-i cuprinzi,

Nu Te-ai opus ca mâinile să-ntinzi,

Să dezbraci omenirea de păcat.

Întreg Pământul s-a cutremurat,

Dintre tâlhari puteai să Te desprinzi,

Iisuse, când pe Cruce Te-au urcat,

Toți păcătoșii vrut-ai să-i cuprinzi,

Atunci și Cerul s-a întunecat,

Din…

trăim în țara falimentului mental

mai greu este astăzi să gândești

se urcă iedera pe zid

ca un motociclist abraș,

prin crăpătură un guvid

adună vara pe făraș.

din trupu’ acesta mototol,

mai gol decât e frigiderul,

își sorb cu aburi de alcool

melancoliile…

Astăzi ne jucăm. Tu ești eu, dar eu nu sunt tu. Tu vrei să aclami “RUȘINE!”. Eu nu te las. Am să te trag pe nas, am sa te respir până în rărunchi, să văd cum ți-o mai arde de joacă! Mă relaxez la gândurile jucăușe. Cât te iubesc, îmi zic! Nu ai cum să scapi. Lucrurile au luat-o de prea mult timp razna printre hormonii tăi. Îmi dai cărțile înapoi. Și ce bine faci! Data viitoare te voi iubi mai mult. Nu-ți promit. Bea un pic de apă. Cântă la pian, că e bine să exersezi!

Astăzi ne jucăm.…

        E-atâta frumusețe-n jur

        Cum aș putea s-o țin în loc

        Câte-o mireasmă am să-i fur

        Din ochi nu vreau s-o scap deloc

       Nostalgice gânduri revin

       Zărind aninul peste râu

       Pe-alei din parc pierd un suspin

       Dar tril vioi le ține-n frâu

       Cât mi-aș dori și eu să…

ți-ai lipit fruntea

de zidul tăcerii

sperând să fii

una cu zidul

să fii un 

zid

dar ești una cu timpul

ești timp

dă-mi voie să urc

să te ating

*

ora unu  după eclipsă

nu înțelegeam de unde a apărut nimic nu prevestise clipa în care umbrele

ar fi invadat soarele meu

a venit ca un torent odihnit nu știa unde să se așeze mai întâi

dar a găsit inima

ca o stea primenită de șoapte

avea ferestrele deschise fusese răsfățată și plimbată prin tot universul

acum stătea să plângă

i-am șters urmele de sare brumată

și…

Prin geamul meu răzbate-un cânt de viaţă,

Un guguștiuc seren prin graiul lui,

Îmi povestește dis-de-dimineaţă,

Prin var de ceaţă, oful dorului,

Din creanga de uitare !

Îmi cântă despre nori și ploi ilustre,

Scăldat-au ele-n picuri, vechi chemări

Ce printre inimi au zidit lacustre,

La fel cum printre zări înoată-n mări,

Corăbii cu-alor…

Mă-mpresori cu privirea de parcă m-ai încadra într-o veche cunoștință. “Nu-ti dau nimic, îți zic!” Lumea se rupe și un abis se cască cât hăul.” Tu l-ai creat?” întreb neliniștea. Xeroxul nu mai face față, foile curg ca niște oceane de gânduri fade. Și cât aș vrea să le dau finețea și frumusetea pe care o caut în fiecare gând. Și totu-i trist… Prea mult îmi zic, prea mult. N-o să mai fac față terorii. Eroina e câștigătoarea vieții. Lumea privește neliniștea mea. Doare. “O să rămân singură”…

Este o minune bucură-te Cât mai

ai timp Aş vrea în romanul vieţii O

pagină a bărbaţilor Unde să putem

vorbi sau tăcea în voie Tot despre 

femei imposibila problemă a condi

ţiei umane Paradox familiar(l) Am 

în faţa ochilor ce-mi doresc Şi totuşi

Sub fusta femeii nu încape decât un

bărbat îndrăgostit Ceilalţi sunt cumnaţii

tăcerii Apropo Ai văzut cât poate…

muezinul se simte împlinit rotindu-se

mulţimea se propulsează pe cărări

purtându-şi fricile în buzunare

fiecare îşi va cumpăra la întoarcere

câte o iluzie şi o bucată caldă de pâine...

în casă mi se trântesc pe rând uşile

una câte una

după care se aude un foşnet prelung

numaidecât se va începe exfolierea

vor fi aşezate în grămezi sepărate cojile...

îmi…