din eternitatea gumată

faci  baloane închisori

pentru suflete fără nacelă

ai gust de furie amară

prin iriși

     ți se scurge trecutul

      e prea devreme

     iubito

     să dezlegi ura

     (chiar dacă cerul  e în insolvență)

     oprește puțin apocalipsa

     și deruleaz-o până la măr

     mușcă din mine

    frame to frame

    și lasă-l pe dumnezeu

    …

Comensurări albastre  în spaţiul sideral,

Cenzurizează viaţă pe un tărâm ales.

Concupiscent, saturnic  într-un crâmpei astral,

Centurioni telurici invocă un proces:

Captează interesul mulţimilor novice

Contând pe divergenţa reală de idei.

Catastrofal, balanţa nu pot decât să strice,

Catadixind că-i logic de a conduce ei.

Cameleonic sapă în suflete înfrânte,

Construcţii din durere  realizând…

               din sânii mei explodează

               numele tău

               ca un țipăt de stea

               în mijlocul nopții

              ecoul coapselor înmugurește

              pe cuvintele

              din vârful limbii tale...

             am simțit

             cum  inima gâtuită 

             mă părăsește pe furiș

     …

motto: „briză de toamnă –

în umbra norilor mov

zbor de albatroși”

          – Ion Lazăr da Coza

drumul cotea violent

rece

plin de gravitatea

miezului lipicios al secundelor

ce mișcau încet

limba pendulei

printre aștrii de gheaţă

albeau tăciunii-n cămin

unul după altul

în mirosul vântului albăstrit

de șuvițe de…

Ca flori-de-colț, iubirea își face piatra chingă,

Mi-ai amintit că-s Petru și lacrima mi-ai șters-o.

E neam de crin din munte și nu e iad s-o-nvingă.

Pe-obol de timp, în toate, e chipul Tău…

Kant cugeta

știu este un nonsens

în mijlocul ideilor sale

a căutat un simplu pretext

axat pe sublim 

şi rutină

cursa întinsă

îl iritau…

Demonul caisei în pârg

mi s-a cuibărit în privirea

ce căuta febril, precum Narcis,

oglindirea sub pleoapele tale.

Te-am vrut. Să ne ascundem de noi! –

îmi spuneai, retezând o felie de vis.

Am respirat minciuna odată cu tine

şi-am şoptit inimii tale: Nu, nu te vreau!

...dulceag şi apăsător era mirosul ploilor în urma ta.

La întoarcere mă găseai agăţată de curcubeu,

implorându-l să-şi amâne o clipă nestatornicia;

poate aşa te-aş fi…

starea de etilism nu-mi potolește setea de euforie 

prin vene îmi curge vin de câteva nopți 

uit să-mi număr timpul din buzunare

îmi cumpăr încă două zile de beatitudine 

să nu-mi amintesc de haosul ce a cuprins întreaga lume 

singurătatea se vinde ieftin 

devenim mizantropi

ne cuibărim în spatele unui ecran și urmărim ipocrizia aproapelui

în…

trecem unul pe lângă altul de zeci de ani

prin aceeaşi lume

decojim aceleaşi idei

ridicăm etaje de idealuri

folosim acelaşi tip de verde

cel din miezul zilei

simţim pe trup

acelaşi negru-vampir

de la miezul nopţii

ai trecut pe strada mea de mii de ori

luminând precum un felinar

eu mi-am ferit ochii

am aşezat doar cartea

cu poemele lui Jacques Prevert

în lumina cea mai…

între două respiraţii

nici măcar moarte nu e

nici lumină

doar un munte

care te strivește

convulsii  

muntele rămâne

el nu trăiește

el nu poate muri

mă agăţ de un tub gol

îl smulg din rădăcină

e plin

ca un crater cu magmă

ambulanţa ruleaza încet

vei respira

ore de spasme

mă trezesc încetișor

cu o…

Cu noi, ce se întâmplă? Parcă-i un scris în boare,

C-ai crede-un neam de fluturi ce-şi zboară borangicul.

Iubirii nu-i da nume, cum Cel-ce-Este n-are,

De buchi, lasă cireada s-o poarte grămăticul.

Filosofia-ncepe când primul om se miră…

motto: "gravitația

nu este responsabilă

pentru faptul că oamenii

pică în plasa atracției”

               – Albert Einstein

iarba nu a răsărit

numai tu

priveai cu duioşie

jocul veveriţelor

în frunzişurile vii

primele „creaturi”

dintr-un nou roman de Walt Disney

numai tu şi…

Când printre noi pășește chiar Dumnezeu se pare,

(de vrem a-l recunoaște) cu-ai săi discipoli, știm

să prețuim răspunsu-i din semnul de-ntrebare, 

genunchiul ce sfințește pământul? Oferim

În castelul bântuit de patimile mele,

Călcând pe cioburi din iubiri trecute,

Mă plimb visând pe holurile mute

Şi surde deopotrivă la paşi căzuţi pe ele…

Perfid, printr-o firidă, pătrunde şuierând

Prin cenuşiul rece ce totu-n jur cuprinde,

Un profitor al vieţii… şi mâna vreau a-ntinde,

Iar el, rânjind, transformă toţi anii mei în vânt!

Înfiorat de timpul ce m-a ajuns din urmă,

M-aplec s-adun risipa ce-n drumu-mi…

Năbădăiosul pictor, având în gene rouă,

Pe bagdadii Sixtinei - secretu-Ți vru să-l prindă,

Cum inimile noastre, prin mâinile-amândouă,

Ca-n noaptea Învierii se-ntind să se aprindă.

A plâns Michelangelo, cu pensula-ntr-o rână.…