Cum să-ţi cucereşti umbra ca pe propriul
Everest Cu toate că singurătatea îţi dă ghes
de la prima oră Renunţi la soarele cel negru
al melancoliei exact înaintea iluminării finale
Tragi şi ultimul pod al cetăţii interioare Şi nu
regreţi decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută
cu nimic Îţi laşi sufletul să fluture ca un steag
Pe un câmp de luptă minat de luceferi
Pe ceilalţi sinucigaşi îi admiri cu reticenţă
Sfârşitul nu încoronează nimic
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
|
Adaugă un comentariu
Excelent! :)
Final exponențial.
da Coza
Doar Admiraţie!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE