kinder cu surprize

[Nuta Craciun]

 

încep în fiecare zi psihoterapia cu iluzii

schimb puţin amintirea cu tine

am nevoie de un strop de nebunie

alt gen de uimire

ceva între divin şi periculos

un fel de kinder cu surprize ceva

care să-mi împrumute sentimente noi

 

încerc să împac clipele să le conving

să-şi facă iarăşi loc între palmele noastre

e greu să trăieşti cu atâtea buruieni perverse

sub piele cu tristeţea plutind ca nufărul

pe ape învolburate

 

dau înapoi timpul până devine copil

o secundă vie îmi scapă printre degete

îmblânzeşte aerul creşte în ghivece la ferestre

 

nu mai caut fărâma de iubire lipsă

îmi construiesc o lume nouă

mică doar cât o piersică

 

mă cuibăresc în ea

şi aştept să mă nasc din nou

[Nuta Craciun]

multumesc de semn, domnul ichim!

initial finalul mi s-a parut cam explicit cu acea a doua nastere, usor puerila si parca prea fixa fara sa lase loc altor interpretari, dar parca se potrivea poemului... sau poate mi se potrivea doar mie :) 

 

[Dumitru Ichim]

Am citit cu o deosebită plăcere, în special finalul mi se pare amărui, dar anastasic în esență...

[Nuta Craciun]

Vasilisia, recunoscatoare de semn si de empatia la iluzii! :) 

tare frumos citatul din Vasile Ghiga! 

[Nuta Craciun]

Corina, multumesc frumos! ma bucur ca impartim aceleasi emotii! :) 

[Nuta Craciun]

domnul da Coza, da, nufarul nu prea pluteste pe ape "involburate", mai mult pe ape linistite, o sa ma gandesc cum pot sa schimb ... doar daca am lua-o ca pe o imagine care sugereaza zbuciumul interior si

nu neaparat ca pe o imagine  care reda fidel realitatea.

multumesc mult de semn si de observatii, ma ajuta!   

[Nuta Craciun]

Adrian,  puterea de a construi o lume noua atunci cand cea reala se prabuseste, are mereu ceva din inocenta si totodata forta copilului din noi! 

incantata sa te stiu pe-aproape! :) 

[Nuta Craciun]

gina, multumesc mult ca te-ai oprit sa-mi lasi un semn ... "minunati" si noi si timpul,

care de care mai copil! :) 

[Nuta Craciun]

multumesc, alexandru, de rezonanta la imaginea cu timpul-copil, de citire si de semn! :)  

[Nuta Craciun]

Valeria... da, psihoterapia cu iluzii este de fapt o autoterapie la indemana oricui... cu singura conditie sa-ti poti pastra sufletul de copil :)  

multumesc mult de semn! 

[Vasilisia Lazăr]

Iluziile iubirii sunt cele mai plăcute, chiar dacă sunt și cele mai puțin durabile. Vasile Ghica spunea că „o chirurgie a iluziilor ne-ar lăsa cu privirile decolorate”. Frumos, Nuța! Felicitări!