Mă caut în mine și nu mă găsesc,

M-agăț de-a iluziei grea cordelină,

Secunde rebele în grabă sosesc

Și fug, temătoare, în sprint de felină.

E-un gol fantomatic, ce strigă acut,

Absurd, mă strivește cu scurta-i zvâcnire.

Impactul rapace profund m-a durut,

Mă simt ca o sclavă-n a sa înrobire.

Pe muchii de gheață atent mă târăsc –

Îmi sfâșie carnea răpusă de gânduri,

În față-i lumina clipind…

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

Cântă vai până la verde
sufletul de mi se pierde

Cucul cântă ca o floare
înfloreşte şi ne doare

Cade-o barză pe hârtie
şi cu primăvara scrie

De se-nchină frate cioara
c-a înmugurit vioara

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

 când tu taci

la marginea cerului

vulturii doar coboară piano

 pe respirația mea oprită

 sub statuia sărutului tău

ochii mi-i urcă acolo

de unde până și dorul infinit

 pare tot mai mic

o candelă

un licurici

vin acele nopți

 când chiar eu

nu sunt decât un vultur orb

 bâjbâind nemurirea

în căutarea ochilor tăi

și întunericul fricii

 mușcă din mine…

Poți să o iei cum vrei,

Regină,

dar eu până la urmă cred

că-n tine se blestemă lumina,

că ești luminii

cu mult mai mult decât presusul ei.

Măsura veșniciei tale,

ca dorului…

Odată cică-n ţara lui Nevrute.

Godaci-au vrut să urce în copac

Şi i-au rugat pe oameni să-i…

Pădurar fără pădure,

Răsucit în căutări,

Răsădea, pentru secure,

Codru viu din lumânări.

În pădurea de lumină

Moartea rece-l ocolea,

Îi făcea din trup, tulpină

Şi pădurea-n el creştea.

Îi veneau la umbră deasă,

Printre flori de…

M-am născut am trăit am murit Roman

nu sunt un scrib lasciv de frunze efemere

eu mi-am setat conștiința să pescuiască nori

în monologul zilei de împrumut nu pierd

silabe scâlciate cu tocul lor subțire

îmi ticăie în piept

ca Iona prins în chit

îmi vreau la țărm corăbii

Privind în urmă

Aruncăm poduri spre iad:

Ireductibile regrete!

Cel mai îngrozitor e faptul că

Nu i-am putut ierta pe părinţi

Că îmbătrâneau

Sau că îmbătrâneau prea lent, ca o

Toamnă…

Cu fiecare cântec se limpezește lumea

spre primul ei izvor

de undă născătoare.

Nu mă-ntreba cum fuse începutul;

adevărata-nțelepciune

o știe doar sărutul,

albastrul fără mare

al rugului…

Iubirea-n suflet de copac                                            Mâncarea dintr-o oală cu capac

Gina Zaharia                                                                                     Ionel Mony Constantin

N-ai mai trecut de mult pe stânci                                             N-ai mai trecut pe la bucătărie

Izvor cu suflet de cascadă,                      …

Nu mi-e rușine să-mi arăt sorgintea,

Nu vreau să par, zadarnic, ce nu sunt!

Prin ziduri groase mă strecor ca-n unt,

Iubesc cu trupul, dar gândesc cu mintea.

Gătită-ades în straiele-amintirii,

Mă joc intens de-a propriul manechin.

Cămașa mea de negură sau chin

O-mbrac, nu rareori. E-n legea firii!

Contaminată de sinceritate,

Aș vrea să spun mereu doar ce gândesc,

Chiar adevărul trist, rânjind…

Am risipit prea mult din viaţa noastră

Şi-am pariat pe numărul greşit

Privind cum trece trenul sub fereastră…

N-ai mai trecut de mult pe stânci

Izvor cu suflet de cascadă,

Pe-aici sunt stelele adânci

Și-un colţ de cer tot stă să cadă.



Și codrul m-a-ntrebat de tine!

Are un freamăt mai puţin;

Își…

aripa împrumutată e doar un semn
că zborul poate fi desprins
din coloana infinitului
viața e mai mult decât a fi
e un fel de moarte sădită în floarea
ce rodește mărul
ori în cuibul
ce-și privește pasărea când pleacă
prea departe să le mai poți privi
prea simple să le poți numi deșertăciuni

Am risipit mărgăritare-n ploaie

Și am privit cum salcia se-ndoaie

La mal de ape, de păduri, de cer...

Mai pot lumina soarelui s-o cer?

Jilave rânduri am trimis pe fluturi,

Polenul lumii tot să nu mi-l scuturi.

De se revarsă rîul în cascade,

Dansează licurici când luna scade.

Pe lacul unde nuferi albi plutesc

Răsună simfonii nepământesc.

Horesc, măiastrele,  ca-n vise

Pe iarba unde jocul se…

A evadat? Dar ţi-au rămas piticii

Să-ţi joace rumba între sarsanale;

Prin iz de mici, din spaţii temporale,

Îţi scarpini odios buricu', Cici.

Acum priveşti în jurul dumitale

Şi ţi-ai dori să-i cauţi licuricii,

Să îi prestezi docil alte servicii

Bucătăresei, mirosind sarmale.

Şi stai aşa pierdut în aspra iarnă,

Îţi scrii c-un marker „beibi” pe veioză,

Priveşti apoi ştiuleţii prin…

ca să iubeşti ai nevoie de lacrimi

şi poate-ţi va fi îndeajuns a ghici

că tresărirea întemniţată în noi

nu e decât răspunsul

unor umbre care n-au ars complet

câtă dorinţă atâta risipire

Dumnezeu se îmbată

cu otrava gândurilor noastre

dimineţile curg pe nişte portative

din ce în ce mai scurte

acum ţi-au îmbătrânit cuvintele

şi nu mai ştii ce să faci

ai uitat şi undeva-ul acela

în care ţi s-a rătăcit…

Cel care i-a creat pe zei

desigur că a fost îndrăgostit,

că fiecare e cu-n gând neisprăvit,

șontâlc și meșterit aiurea,

dar numai pentru tine,

vreo șase zile lungi a stat la sfat

cu-adâncul mării și pădurea.…

Doamne, ai palmele pline de stele,

când mă alinți și-mi luminezi atâtea căi

în care strălucesc destine,

când mă înfioară gândul

că aș fi putut fi rod și perlă

și început, cînd mă privesc în verzile oglinzi

de nesperată poezie.

Candelă și far nestins aștept să mă găsești

pe insula de dor, pierdută în…