nu sunt un scrib lasciv de frunze efemere
eu mi-am setat conștiința să pescuiască nori
în monologul zilei de împrumut nu pierd
silabe scâlciate cu tocul lor subțire
îmi ticăie în piept
ca Iona prins în chit
îmi vreau la țărm corăbii
simt liniștea cum paște/cal alb de piatră/
din anii mei de glorii atât de nărăvași
îmi calc într-o arenă cu lei hârtia nopții
și-mbrac satinul verii
desculță de cuvinte înecate
într-o mare
mă scriu pe porți înalte
cu chei pe portative
din buzunare rupte îmi curg consoane joase
din notele înalte îmi tot sculptez
stative
să-ntind culori de iarbă
pe cerul ca o pânză
din franjurii luminii văd răsărind
șiragul de vocale
pictat pe rama lunii
sunt caii albi ai lumii
sau asprele consoane?
Adaugă un comentariu
Mulțumesc Adelaide,Ana,Corina.Domnul da Coza, onorată!!!
Fără ultimul blanc (cel din fața semnului întrebării)!
Aici (în versul liber) ești Angi pe care-o vreau!
Reverență!
da Coza
Excelent, Angi! Mi-a plăcut mult! :)
Inteligente, expresive, originale imagini artistice! Îmi place mult poezia!
...
''mă scriu pe porți înalte
cu chei pe portative
din buzunare rupte îmi curg consoane joase
din notele înalte îmi tot sculptez
stative''...
Semn de Admiratie, Angi!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE