Mâncarea dintr-o oală cu capac- exercitiu parodic după Iubirea-n suflet de copac de Gina Zaharia

[Ionel Mony Constantin]

Iubirea-n suflet de copac                                            Mâncarea dintr-o oală cu capac

Gina Zaharia                                                                                     Ionel Mony Constantin

N-ai mai trecut de mult pe stânci                                             N-ai mai trecut pe la bucătărie
Izvor cu suflet de cascadă,                                                          Stau adunate vasele-n cascadă,
Pe-aici sunt stelele adânci                                                           Nu e curată nici o farfurie
Și-un colţ de cer tot stă să cadă.                                                Şi polonicu' aproape stă să cadă.

Și codrul m-a-ntrebat de tine!                                                    De-o vreme nu mai ştiu ce e cu tine
Are un freamăt mai puţin;                                                           Prin preajmă te găsesc tot mai puţin
Își plimbă zborul prin ruine                                                        Vorbesc de unul singur şi îmi vine
Precum un vultur clandestin.                                                     În casa mea să intru clandestin.

În scorburi cu pereţi de gânduri                                               Îmi trec prin minte fel de fel de gânduri
Păianjenii sunt împăraţi.                                                              Iar ai plecat fără să-mi spui nimic.
Ne ţes povestea printre rânduri,                                              Te-ai dus la fitness ca în alte rânduri
Cu călătorii-nfriguraţi.                                                                   Sau poate la… nici nu ştiu cum să-i zic.

O flacără, încet, îngheaţă.                                                             Privesc zadarnic plita îngheţată.
Ascult cu lacrima şi tac;                                                                Aş vrea să urlu dar mai bine tac;
Știu, ţi-ai lăsat în altă viaţă                                                           Iar mi-ai lăsat mâncare afumată
Iubirea-n suflet de copac.                                                             Gătită într-o oală cu capac.

[Pop Dorina]

De am trecut sau nu prin bucătărie

Mă dă de gol doar oala cu capac

Ce strălucește-n parodie

Prin versuri care-mi sunt pe plac.

[Angi Cristea]

Așa sunt poetele...parodia este hilară!

[Ion Lazăr da Coza]

Importantă e doar părerea unui terț, care are numai textele sub ochi, nu și părerile parodiatului și a parodiatorului! Iar când un autor se declară mulțumit îl paște catastrofa!...

[Ionel Mony Constantin]

 Fiecare cu părerea lui!

Dacă poeta parodiată este mulţumită sunt şi eu mulţumit !

[Ion Lazăr da Coza]

Eu sunt de părere că parodia trebuie să păstreze cât mai mult ritmul, rima și cuvintele din poezia originală.

Chintesența am găsit-o în v7 și v8.

da Coza

[Corina Militaru]

Frumos! Am zâmbit...

[Ionel Mony Constantin]

 Mă bucur dragi prieteni că pot să vă aduc un zâmbet pe chipuri, într-o vreme în care zâmbim tot mai rar şi mai amar. Vă mulţumesc pentru prezenţă !

[bolache alexandru]

Am savurat și eu pe laptop în sufragerie...

[Camelia Ardelean]

:-))) Superb!!

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc dna Gina pt. apreciere. Uneori, ca şi acum, "citesc cu lacrima"poezia parodiată şi mi se strânge inima că prin "produsul" meu nu mă pot ridica la frumuseţea şi gigăşia modelului.

Mă bucură în special atitudinea pe care o aveţi raportată la acest tip de producţii poetice, mai ales că aici şi în alte părţi  a existat " părerea"(hilară din pv. meu de vedere) că parodistul  trebuie să ceară voie autorului atunci când îi imită creaţia(?!) .

Mulţumesc respectuos cu această ocazie şi celorlalţi colegi prezenţi aici prin comenturi sau like-uri.