Poți să o iei cum vrei,
Regină,
dar eu până la urmă cred
că-n tine se blestemă lumina,
că ești luminii
cu mult mai mult decât presusul ei.
Măsura veșniciei tale,
ca dorului
să-i fie întru număr,
numai sărutul știe să o spună,
când alăuta-ncepe
tristețile luminii să apună,
în despletiri de noapte
peste lunarul umăr.
Izvorului
ne-mbrățișăm
ca norii în furtună,
precum stihia ce-a scăpat din duh
și din cătușă.
Totul e nou,
chiar și apusu-i răsărit.
Când ești îndrăgostit
cărbunelui sorbi firea-i din ecou!
Împărăteasă-a primului văzduh,
ca pământean,
îți sunt și umbră și cenușă
din tot ce-a mai rămas dintr-un sărut
pe apa Eufratului plutind.
Pe apa Eufratului plutind...
Ca o văpaie tremurând în violet
povestea blestematelor comori.
Ce-nalt e cântecul în care te cuprind,
amirosind
ca plânsul de privighetori
când luna arde prin brădet,
până ce umbra prinde gustul sării,
cenușa mărilor ce-au ars
ca noi,
asemeni lor, într-un sărut.
Iar peste vatra zării,
pe unde neființa
sumerianul timp o să-l frământe
mereu spre alte întrupări și forme,
măsura flăcării ce-a mai rămas
tot despre tine o să cânte,
asemeni lor,
într-un sărut,
cu toată veșnicia lui,
pe-un căpețel de lut,
printre tăciuni și cuneiforme.
Adaugă un comentariu
Lumina e devenit geloasă pe Ninlil pt. că frumusețea ei e mai presus decât a luminii. Mulțumesc, domnule da Coza, pt. semn și apreciere!
Câtă naturalețe!...
da Coza
Mulțumesc, domnule Constantin, pentru lectură și admirabilele cuvinte lăsate ca semn!
Un foarte frumos imn al dragostei atemporale eterne! Impresionant!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE