Am risipit prea mult din viaţa noastră
Şi-am pariat pe numărul greşit
Privind cum trece trenul sub fereastră
Urcaţi într-un marfar nenorocit
Rămaşi într-o nemeritată haltă
Pe un peron uitat de Dumnezeu
Azi regretăm, c-am dat cu băţu-n baltă
Când ne doream să fim în Empireu
Iar la ghişeul viselor pierdute
Nu mai există niciun funcţionar
Să returneze zilele trecute
Şi nopţile ratate în zadar.
Venim din altă lume obosită
Menită să se stingă-ncet, încet
Dar care se mai simte fericită
Că publică „online” pe internet.
Adaugă un comentariu
Finalul oglindește „o fericire” care-i la-ndemnăna oricui... :)))
O poezie reușiță. Felicitări, domnule Mony!
Adevăr spuneți. Foarte frumos scris! :)
Vă mulţumesc stimaţi prieteni pentru prezenţă şi comentarii
Mesajul e crud în adevărul lui, ca o radiografie a cotidianului.
Sugerez: Nu mai există niciun funcţionar > Nu mai există vrun funcţionar
vrun e varianta la vreun, recunoscută de DEX.
Apăsător mesaj, prin valabilitatea lui!
da Coza
Like!
Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! Un adevăr dureros, pe care l-ați transpus în versuri, în stilul dvs. fermecător! Felicitări!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE