apoi vin acele zile
când tu taci
la marginea cerului
vulturii doar coboară piano
pe respirația mea oprită
sub statuia sărutului tău
ochii mi-i urcă acolo
de unde până și dorul infinit
pare tot mai mic
o candelă
un licurici
vin acele nopți
când chiar eu
nu sunt decât un vultur orb
bâjbâind nemurirea
în căutarea ochilor tăi
și întunericul fricii
mușcă din mine râzând
apoi din neant
te aud iubindu-mă
te aud plouându-mi deșertăciunea
te aud reinventându-mă
din nimic
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Mai 2, 2015 la 12:56pm
-
când chiar eu -acea aliteraţie mi se pare că nu sună foarte bine. Finalul construit prin repetitie cu rol retoric si gerunzii insoţite de pronume, e interesant şi expresiv. Metafore frumoase, inteligente, senzuale.
Frumoasă poezia! Am citit cu plăcere.
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 2, 2015 la 12:14am
-
Repetarea unor substantive edulcorează mesajul... Nu-i vorbă, are de unde!
da Coza
-
Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Mai 1, 2015 la 9:17am
-
Deznădejde, din substanţa ta se întrupează lumina...Frumos, apreciere!
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE