ți-ai ucis ultimul anotimp

ciugulești cuvinte dintr-o rugăciune

viața se scurge din vene 

ca un fum pe sub ușă

te retragi în singura amintire tablou

mai aproape de sânul mamei

păsări negre fără aripi ți se desprind din piept

nu e nimeni să-ți aprindă o lumânare 

îngeri stau de pază la poarta cerului

nu te-au găsit pe lista de azi 

între două lumi cerșești să te naști…

am venit să-mi joc rolul

din singurul film care-ți aparține

arunc scântei peste valuri

inventez un răsărit cu vitralii de timp

dar mai ales am grijă de porți

sunt sfinte

repetai cândva odată cu mine

mi le deschideai amplificând lumina

din brazda de est a cerului



aceasta este proiecția tandreții dintre inimi

mi-ai explicat

mângâind fiecare șoaptă

dacă n-ai fi fost tu marea ar fi jurat

că…

Nu ţi-am mai scris, de ce-aş mai face-o oare

Când primăveri se pierd fără de tine?!

Dureri în ploi, tristeţi molipsitoare

S-au rătăcit prin toamnele din mine.

Nu ţi-am mai scris, de ceară-mi este mâna,

Bătăi în cord refuză să te creadă,

În trup fanat port suflet de ţărână

Şi-i prea uscat să-i poată da vreo mladă.

Nu ţi-am mai scris, e mult şi nu mai ştiu

Să pun în fraze cratima iubirii,

Iar firul vieţii mult prea…

Ascunsă într-o lacrimă,

te căutam pe obrajii calzi.

Îmi crescuseră solzi de sare,

eram sărată ca o mare.

Apoi mi-am văzut inima

care se rostogolea

înaintea mea

şi i-am zis:

“Cazi, cazi, inimă pătrată,

care…

Destul ne-ar fi un cântec, la amândoi, odaie,

Ulciorul de logodnă - întreaga lună plină!

Prin cetinile nopții, duh tânăr de văpaie,

Sărutul amintindu-și povești ce-au fost lumină.

Iubirea nu-nflorește din iască de cuvinte,…

Pe-ascuns, pădurea-mamă

Bezele dulci trimite.

Un susur prin răchite

Melancolii reclamă.

S-ar vrea luate-n seamă

Vântoase rătăcite...

Pe-ascuns,  pădurea-mamă

Bezele dulci trimite.

Mai stau la rând prin vamă,

Cinteze ostenite,

De ţipăt răguşite,

Pe-a cerului maramă;

Pe-ascuns,  pădurea cheamă.

împachetăm sentimente în cutii de carton

le trimitem cu plata ramburs

destinatar necunoscut

poștașul (nu mai) transportă inimi de hârtie

trenuri tixite cu rămășițe de suflet

în gări pustiite

orologiile își numără secundele

destine obosite

îngroapă în săli de așteptare

vise în carantină/ iluzii restante

plictiseala țipă cu glas de corb

în vagoane

iubiri de-o vară își semnează…

noaptea stă cu genunchii la gură

suflă-n pumn

aburul care face granița dintre mine și

zi

aștept lumina…

când se aude cornu’-mperecherii

şi prin păduri se-adună căprioare,

aş arde-n focul toamnei polimerii

şi-n pielea unui cerb aş linge sare.

aş bate cu copitele-n frunzari,

cum bate telegraful o dorinţă

şi-aş risipi parfum, prin acăţari,

spre-a te chema la…

În seara asta, lămpii, mai mică-i fă spovada,

Cât umbra, jucăușa de-a moartea-n dos de moară

Și cântă-mi din lăută, cum va-nflori zăpada

Ningând pe cetini negre, oftat de corn în seară.

Mai toarnă-mi din ulciorul cu smalț din șoapta lunii,…

Splendidă noapte 



Deasupra cerul impenetrabil. 

Stelele – imenşi ochi în care ploaia s-a jucat 

şi a plâns toată seara. 

Lătratul unui câine astral sparge sămânţa de linişte 

şi o petală de spaimă se lipeşte pe luciul de noapte. 

Un acordeon se tânguie romantic.

Invită la dragoste. 

În splendida noapte scapără licurici 

şi pe cer începe să ardă o potcoavă de aur 

ce-şi începe urcuşul într-o fecioierlnică lună albă, …

ar trebui chiar să vă cert domnule profesor

poezia nu e cireșul ăla înflorit

din care  rupsesem o ramură 

și-am adus-o în clasă

dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat

și de-atunci toate crengile înflorite

au rămas la locul lor

poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundaţi

până peste urechi pașii primăverilor timpurii

că da erați un montecristo al poeziei 

cu mercedes în școala de vis-a-vis

și-o autoexilare…

un ceas inexact
arată toate orele 
deodată
lumina și întunericul
guler alb pe o haină neagră
învață culorile
să cânte

28.10.2014

Habotniciei minții, de-i dai și brațul dârjei,

Cucoană-ți faci, muiere cu clanță zbătăușă.

Păcatul și vârtutea nu-s gemenele cârjei?

Doar dragostea renaşte din propria-i cenușă!

S-a limpezit tăria aripilor livadă,

Iubirea nu-i…

Două cruci stăteau la sfat...

Una pe-alta se întreabă:

Ce e viaţă, ce e moarte,

De ce lumea e beteagă!?

Şi răspuns nici c-au aflat...

Ba de-acuma rupte-n coate

Pare-mi-se-au obosit;

Ciufulite, scărmănate,

Se retrag în cea chilie

Spre-a medita mai departe

Câte a închipuit

Mintea omului zurlie...

Următoarea zi la fel,

O iau de la capăt iară,

Până când aruncă zarul,

Din lanţuri dezleagă fiară

Şi dezlănţuie…

pe care nu ştiu ce să scriu

rândurile îmi fug de sub priviri

lacrima căzută nu e cheia potrivită

pentru a-i deschide uşa

albul nu mai e atât de alb

cum mi se părea în tinereţe

nu se mai fac tabele cu faptele bune

nu mai primeşte nimeni coroniţă

pagina rămâne goală fără autor fără cititor

câţiva corbi privesc din înalt

pentru a putea desluşi meniul

aşezat pe mesele de nuntă

de unde mesenii pleacă

fără…

Stele

Doar ochii Tainei Tale îmi licăresc închişi.

Cuvânt

Tu, înger, lăcrimează, în duh respiră lutul.

Rugăciune

O umbră-ngenuncheată, din palme-i curge sânge.

Dangăt

În osie de Car dorm…

Vrei tu să-mi fii un ram proaspăt înfrunzit

şi eu să-ţi fiu pasăre cântătoare

care să te mângâie cu trilul, cu aripa

ca să-ţi aline dorul şi să-ţi amâne clipa

desfrunzirii?

Nu mai fac nimic! Nu mă omor de fel!

Stau ca un nabab în jilţ de palisandru.

Mă desfăt, sub umbra  florilor de leandru,

Şi m-astruc cu scutul de la Devesel.

Beau rachiu de prune  – propria reţetă –

Nu mă duc la peşte, nu mai fac grătar,

Îi las pe chinezi că ei ştiu, măcar,

Cum se zbenguieşte…