Vreau doar să ştii că nu există lege

În sferele cereşti sau pe pământ,

Cuvintele prin gânduri să-mi dezlege

Sădindu-mi între ele fuioarele de vânt.



Nu sunt păcate mari să fie judecate

De oamenii în robă prin săli de tribunal,

Sentinţele se dau când nu este dreptate…

Un freamăt, mi se pare,-a gâze,

A lemn de viţă umezit

În scâncete din vis de mugur

Întru lumini de zâne opăcit…

Lipesc auzul- rapsodiei

Pornirilor din primăvară

Şi nu mă-ndur, chiar de mi-e seară,

Să nu brodez privirea poeziei

Sortită zilei din petale

Şi nopţilor de liliac domnesc,

Mijită-n clinchet de lăcrămioare

Şi-n sevele, din ramuri, ce doinesc.

Sortită-i să învie în rotaţii

Aceleaşi doruri în cercuri-solie

Din…

primul  gând

născut dintr-o trăire

dincolo de cuvinte

a fost al tău.

aş fi vrut  mai mult

dincolo de tot şi toate……

arzi în mine
și mă dori ca o
hiroshimă 

iubirea
această enola gay
cu aripile ei
de pasăre rock
poartă în cioc
un dor nuclear

astăzi visez o realitate
din care n-aș vrea
să mă mai trezesc
de fiecare dată la fel
într-un cimitir de cuvinte
printre cruci vii
respirând atâta moarte
mi se face greață
de viața asta uneori
nu-ți oferă nici măcar
o lămâie...

din palmă

vântu-mprăştie

pulberea inimii

în reflexii

spre nicăieri

e viaţa mea

Nu mă lovi cu umbra cuţitului

E incertă şi neascuţită, am visat

O ghilotină frumoasă, seamănă cu un

Turn înclinat. Am fixat o întâlnire

cu Leonardo, călător în somnul cuvintelor.

Îmi cheltuiesc banii sufletului

Pe metafore, şi tot mai rar, mă întorc

La tatăl meu, să ştie cât am crescut.

Cineva i-ar fi spus, că sunt un tânăr trist

În regatul invadat de cai şi păsări.

Privesc cum merele roşii au coborât

Din ramuri. În…

cum aleargǎ prin neant

prelungindu-și tǎrâmul în veșnicie

dincolo de vederea noastrǎ

se deschid  porțile-i cardinale

pǎzite cu strǎșnicie de chei protectoare

ochii le penetreazǎ umblând prin nesfârșirea ei

înfruptându-se din tainicile sclipiri

ce atârnǎ la gâtul stelelor

 …

Îţi fac un tablou de Grigorescu

Să ai mărturii dintre milenii

Cu braţele desprinse de umeri, care

Ne flutură un eu nu sunt eu

Iar locomotivele nu se mai pot desprinde

Din gări, cine eşti tu ? întrebi

Un jucător de şah, sunt de la celălalt

Capăt de lume. De unde eşti ?

Numele tău e mereu acelaşi

Şi nu ne putem împotrivi pentru că

Păsările au murit în penelul de pictor

Văzduhul a fost furat peste noapte

Să…

destăinuire

închiși în aburii gleznelor

pașii sorb cu nesaț cerul

păienjeniș secret al plinului din mine…

trece vremea, dragul meu

cu pași grăbiți

trasăm prin viață straniu imprimeu

de veșnică singurătate -

eu sunt aici

iar tu, de mine

prea departe

trece timpul, iubite,  fără noi

ne scurgem…

Strig din urbana mea făptură

că m-am topit

și curg pe sub asfalt,

cu unghiile am scobit însemne

ș-am zgâriat

un vultur ne-nfricat.

Nu scot pământul,

îl îndes în hăuri

și nu mă tem

de chipul meu de lut,

mai trec în goană

sacrele vedenii

un leu de-aramă

și un bivol am răpus.

Mă-nchin de voie

făr-a ști uzanța,

nu mă încurcă

incantatul gând

nici mugetul de ape

greu crescându-l,

nici blânda sa chemare

din…

treci prin inima mea măcar o dată
aș înstela urmele tălpilor tale desculțe
ca pe walk of fame cu toți pașii ăia de divă
nu-mi stinge încă lumina mai lasă-mă
lasă-mă să te visez cu ochii deschiși
ca și când mi-ai fi așa să îmi zici că ești
iar eu să-ți spun că măcar o dată
te-aș trece prin inima mea...

scânteind regrete

pe sub umărul vremii

ţi-aşezi fruntea

pe genunchii toropiţi  de visare

ai cuvintelor

pe buze…

se aude vuietul străzilor în cuvintele noastre

deja ne adulmecă licorile

și vom înseta

ne va stropi pâinea

și vom rămâne flămânzi

însă nimeni nu va putea să ne atingă acoperișul

pentru că acolo

acolo e focul cel sacru

e aerul înalt

mai înalt decât toate creștetele

mai sus decât orice scară

mai dens decât pot respira ei



acolo se ajunge numai în zbor iubite



într-un salt doar al meu și al tău

adâncurile vor rămâne…

când suntem aşezaţi pe targă 

vedem tavanul 
până atunci ne sunt suficienţi patru pereţi 
şi totuşi am putea uneori să privim în sus 
tencuiala să ningă 
umplându-ne albul ochilor

șoapte-n intriga nopții

sufoc disecate-n dimineți gândurile

lângă plângerea mea

peretele creierului își invocă…

ca într-o mină de sare

săpau în mine

orgoliul, mândria, răutatea.



agăţat de unghia neputinţei mele

Lucifer mă tragea în Infern.



obosisem să lupt cu umbre

în pereţii destinului

visele prevesteau sorţi pe şine,

rochia de mireasă își scutura…