De soare e mereu setos pământul,

După căldura lui tânjeşte piatra,

Mocneşte-n salbe, zgribulit, cuvântul,

Sub coviltire stă uitată şatra.

Un scâncet de copil îngână zorii

Şi scârţâitul roţilor din drum,

În rotocoale se alungă norii

Amestecaţi cu palele de fum.

Cărbuni din ochii de pirandă

Aprind cuţitele-n zăbrele

Şi salbe cu iz de lavandă

Plâng şatra viselor…

De-atâta alb
Şi-atât senin
Al orbitorului meu
Chin,

De-atâta spus
Pe crug în sus
O rugă-n plin
Brăzdat apus,

Mi-e tot mai clar
În palma mea
Un zâmbet fin
De catifea

Că toate nu-s.
Dar ceva e
Rămas în jar
Din cremene.

Am atârnat, iubire,

un gând

ca mărţişor,

pe haina ta.

Să nu m-alungi cu vremea,

să nu mă spui sortirii

în calea răstignirii.

Şi uită-mă-ntre pliuri,

pe-undeva.

Ascunde-mă de iarnă

un timp

ca un fuior

de vreme,

să număr ghioceii,

să primenesc mirarea

aducerii aminte

pe câmp senin,

cu mieii.

Şi pentru tine, zână,

o iie-n primăvară

ți-aş purta,

din fire de lumină.

Iar tu, cu ziua plină,

să…

Un freamăt, mi se pare,-a gâze,

A lemn de viţă umezit

În scâncete din vis de mugur

Întru lumini de zâne opăcit…

Lipesc auzul- rapsodiei

Pornirilor din primăvară

Şi nu mă-ndur, chiar de mi-e seară,

Să nu brodez privirea poeziei

Sortită zilei din petale

Şi nopţilor de liliac domnesc,

Mijită-n clinchet de lăcrămioare

Şi-n sevele, din ramuri, ce doinesc.

Sortită-i să învie în rotaţii

Aceleaşi doruri în cercuri-solie

Din…