Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața 

în mersul ei nepăsător,  ziceam.

Cu forfota simțirilor adânci,

am răspuns eu,

luând totul în serios.

De ce să stric zilele…

până ce se face seară...

până ce se face seară și plecăm care-‘ncotro

te rog să închizi fereastra, corbilor lui Allan Poe

să lăsăm potopul ploii din Esenin, prin eter

ca în Mircea Eliade, când suia nunta în cer.

„suntem încă la-nceputuri. ne așteaptă înainte

dimineți fără de seamăn” îmi spuneai, luam aminte...

aveam însă gura arsă, ca Labiș, iubind o vreme

căprioara muribundă și-mi cereai mereu…

poetul luminii, al țării Luceafăr,

și-a iubit neamul cu divină măsură,

cu fiecare gând înțelept și teafăr,

i-a croit timpului virtuală turnură.



nemuritor ceresc el încă ne veghează,

înconjurat de stele, de serafici sori,

peste glia iubită lumină așază,

dar știu că lăcrimează uneori.



îi cinstesc memoria cu un omagiu,

opera lui reverberează-n oameni,

mărețele-i visuri trec prin nou stagiu,

strălucire emană precum flucșii…

Dacă aș putea

timpul să îl cern, 

eu aș alege 

un minut etern. 

. 

Tu iar m-ai privi 

la fel ca atunci

când cerul curgea, 

topit peste lunci;

. 

din nou ți-aș zâmbi 

ca pe vremea când

atentă-ascultam 

ce-mi șopteai tăcând;

. 

clipa aceea, 

ce a fost cândva, 

s-ar însufleți, 

în noi ar vibra.

. 

Dar timpul curge  

cu ale lui legi;

ce-n urmă…

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă ascult povești din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri…

Mi-am uitat o moarte

În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu...

Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Poţi s-o eliberezi!

Nu-mi place culoarea...

Mi-am gãsit o viaţã în lumina verde

A ochilor tãi!

Nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Putem locui amândoi în ea

Ca într-un cuib

Ce se leagãnã de dor

Pe o…

Se-adună umbrele-n sobor

Și iarna lacrimile-și varsă

Pe-a brazilor corolă arsă

De-atât suspin, de-atâta dor...

Ce trist decor! 

Se-aud cum ning dureri din cer

Pe trupurile ciopârțite,

Iar ei, cu brațe ostenite

Îngroapă pruncii și-apoi pier

Cu lerui ler... 

Se duc și vise și-amintiri

Rămane doar miros de moarte,

Lumina a plecat departe

Și toaca bate-n manăstiri

Cu brazi…

Peste mormânt plouă, ninge, steaua-ţi se-mpleteşte-n vers

Şi nicicând nu se va stinge, că de-acum e univers;

Cel mult poate o Ileană în batist-a lăcrima,

Asta-i lumea noastră mică şi ne agăţăm de ea;



Şi cum nu-ţi mai sună harpă, mi te-or peria confraţi,

Ba vor trânti de-o agapă cum se cade între fraţi;

Lor tovarăş nu te prinde, fereşte-te de mişel

Ce pe faţă mi te vinde savurând din stal măcel;



Retrage-te în culise și fii simplu…

lucrurile pe care uit să le fac se răzbună

precum o îmbătare nu de vin ci de ploi liniștite în ape

pentru care aș întoarce spatele lumii, trupului tău

din ce în ce mai aproape

stelele pe care nu le cunosc se răzbună și ele

e ziua primului îmi e dor dintre oameni

după cartea pe care muma o împlinește la războiul ei de țesut

cu lacrimi ce trec prin haină și mă ard până la piele

nopțile în care nu te iubesc se…

Se-nchid în tăcere supape de timp

E modul în care purcedem în noi,

Stindardul purtat  de mult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi.

Nu facem parte din lumea de ieri,

Dar am fost, în trecut,…

iată
un om trece
prin cordul tău

e grăbit

vrea să ia prizonier orizontul

timpul

nu așteaptă pe nimeni

cuvântul meu străpunge ca un sfredel,

norocul încremenit precum o piatră,

vreau să fie pentru lume un model,

extins ca lumina în fiecare vatră.



speranța dospește precum un aluat,

pâini de lumină vreau să gătesc,

neagra tristețe mult s-a diminuat,

un viitor mirabil azi pregătesc.



să cred în Dumnezeu nu contenesc,

îl privesc zilnic în chip de soare,

focul sacru, creator îl moștenesc,

urc spre veșnicie fără ascensoare.



cred și în…

Dintre dorurile toate

Ce ne bântuie ființa,

Unu-i cel ce ne străbate

Întru toată conștiința.

Altu-i dorul dragii mele

Printre flori de sânzâiene

Ce adună zori de stele

În săruturi de sirene.

Altu-nlănțuit de umbre

Cu miros de tei și ambră

Schimbă zările mai sumbre

Și le pune în…

Poezia a coborât în cetate

mai sunt însă și cârcotași

inima nu se oprește ci bate

în ritmu-i metric de pași

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

aş fura ca un hoţ bun,

pentru cei fără speranţă,

bucuria de Crăciun

din colindul ce se-nalţă.

aş fura florile dalbe

ca să-mpodobesc o stea,

dăruind-o-n şoapte calde

tuturor in preajma mea.

fără limite secunde

aş fura din viaţa mea,

să le-mpart acolo unde

le mai speră cineva.

sincer aş fura un zâmbet

de pe feţele senine

să pot alina un suflet

trecător  pe lângă…

Pân-acum, n-am scris vreo poezie

Care-n versuri să te preamărească.

Am gândit c-ar fi o blasfemie

Față de o Stea Dumnezeiască.

Cutezanță, n-am avut vreodată,

Cânturi a compune pentru tine,

Însă astăzi, pentru prima dată,

Le închin unei făpturi divine.

Tu ai fost aievea-n astă lume,

Pe Pământ, o binecuvântare,

Teiul poartă, încă, al tău nume,

Iar în codru este-a ta suflare.

Ai trăit cântând, în…

a fost o zi de duminică

din care întreaga ei bucurie și următoarele nu au fost

atât de goale ca atunci când iubirea

abia mergea

pe picioare

inima își făcuse un obicei știut numai de ea

sângele ar fi trebuit să țâșnească la apariția primelor emoții

despre care Biblia nu ne spune

cât ar fi întârziat Eva cu mărul în mână

dacă șarpele nu ar fi alunecat pe coaja fructului

interzis

nu ar fi chemat în ajutor o pasăre frumos aspectată…

Pe scena care-ntr-una se rotește,

În  piața mică, veșnic înțesată,

Unde sosește bâlciul și se-oprește,

Păstrându-se  în an, aceeași dată.

Vin dansatoarele cu castaniete,

Într-un varieteu  de cinema,

Si trec în ritmul patimilor lente

Cadențele ieșite din hembra. 

Sunt spaniole‐n rasă-amestecată

Unde se‐ncarcă vase-n Catalonia,

Sau aduc vin din Andaluzia bogată 

Multe uleiuri, sucuri dulci…

vremurile

sunt in schimbare iubito

fericirea se cumpără la bursă

aripile îngerilor se topesc 

în ierbarul cu amintiri

clapele…