Reverie

[Amanda Spulber]

Dacă aș putea

timpul să îl cern, 

eu aș alege 

un minut etern. 

. 

Tu iar m-ai privi 

la fel ca atunci

când cerul curgea, 

topit peste lunci;

. 

din nou ți-aș zâmbi 

ca pe vremea când

atentă-ascultam 

ce-mi șopteai tăcând;

. 

clipa aceea, 

ce a fost cândva, 

s-ar însufleți, 

în noi ar vibra.

. 

Dar timpul curge  

cu ale lui legi;

ce-n urmă s-a-nchis 

nu poți să dezlegi. 

. 

Și peste aripi  

de vis, furișat 

la mine-n pridvor

tiptil pe-nserat, 

. 

se-așază tristețe, 

tăcere se-așterne; 

apoi, liniștită, 

uitarea se cerne. 

[Amanda Spulber]

Chris, îți mulțumesc pentru comentariu. Mă ajută să înțeleg cum sunt percepute versurile.

[Chris]

ideea este interesanta, dar cred ca trebuie slefuita sau poate nu ma prinde pe mine versul asa scurt...

[Amanda Spulber]

Vasilisia, îți mulțumesc pentru sugestie. Ai dreptate că obsesia pentru formă este dăunătoare. Sper, dacă voi continua, să găsesc un echilibru. Pentru asta am nevoie să exersez și exercițiul vine și cu greșeli. Nu cred că am scris mai mult de 40-50 de texte până acum.

Grig, îți mulțumesc. Mă bucur că ți-a plăcut încercarea mea de a vorbi despre "eternitatea clipei" care este imposibil de atins. Cel puțin în această dimensiune. Dar poate e mai bine așa.

[Grig Salvan]

Bună sugestie, de a cerne din noianul de timp „minutul etern”. Până la urmă esența trăirii noastre e una concentrată în câteva clipe oprite din curgerea lor și nu o ființare nedeterminată, diluată într-o extensie de timp. Conform unui vechi adagiu: „Contează intensitatea și nu durata”. În rest totul se destramă în neantul cel fără de suflet, peste care se așterne doar uitarea.

În altă ordine de idei, îmi place versul scurt, stilizat până la simplitate, dar percutant, care e de regulă dificil de construit. Fiind restrictiv ca mijloc de expresie, cuvintele se cer bine „cernute” de balastul care vine de obicei odată cu gândul și exprimarea lui. Balastul verbal necenzurat e marea problemă în multe texte care se scriu în ziua de azi.

[Vasilisia Lazăr]

Ți-am mai spus, Amanda. Eu cred că te concentrezi mult prea mult asupra formei și asta dăunează. Lasă poezia să curgă așa cum vine, las-o liberă, las-o să te ducă unde vrea ea. Și eu cred că versul liber te-ar prinde mai bine. Am cunoscut un poet care își lucra poezia atât de mult, până îi anula emoția. Nu zic să scriem orice și oricum, știu sigur că ai înțeles ce am vrut să spun.

[Amanda Spulber]

Nu știu câtă relevanță are, e până la urmă o poezioară oarecare, dar m-am mai gândit. Problema nu e mesajul, care e clar, ci forma care nu reușește să transmită emoția. Nu am alergat după rime, dar într-adevăr am înlocuit "ieri" cu "etern" și "munți" cu "lunci" pentru a evita asonanțele. Apoi am făcut modificări pentru măsura versurilor ceea ce a stricat melodia pe care eu o auzeam.

Vă sunt recunoscătoare pentru comentarii. Îmi sunt de mult ajutor.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc, domnule Tudor Cicu. E foarte frumoasă viziunea dumneavoastră și în armonie cu titlul. Nu am pus titlul potrivit. Acesta creează așteptări și atunci finalul dezamăgește.

[Tudor Cicu]

Tiptil, pe furiș... mi-ar fi plăcut să nu cadă tristețea-tăcerea-uitarea, ci altceva... putea fi un cântec, un son, ceva venit de undeva (un gând contemplativ, o imagine răscolitoare de noi și viitoare reverii. Ultima strofă ne întristează și pe noi cititorii. Altfel, totul curge firesc, are claritate poemul... asta până la ultima strofă, când totul urca spre „reveria” așteptată. 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc, Maria! Aceste comentarii îmi sunt de folos. Am înțeles ce am greșit.

[chindea maria elena]

Cred că versul tău are mai multă forță neîngrădit de reguli stricte, dar este doar o părere personală! Eu mă știu pe mine, mă blochez doar la ideea de reguli. Însă am toată admirația pentru cei ce experimentează și versul clasic! Dacă îți dorești această formă de expresie - perseverează! Doar știI că perseverența e mama reușitei! Depinde doar de motivația ta! Dan are dreptate că-i cam diluat fondul, dar nu mi se pare ca formă că sună prea rău! Succes!