Mulțumit de trofeul lui,

analfabetul funcțional a dormit cu gândul la sânul muzei.

Prostia a râs...

Bine v-am găsit la micul dejun!

Muza s-a așezat la masă și privea cum

se mănâncă oamenii între ei.

Nu vă faceți griji, karma există!

Din invidie prostia s-a răzbunat pe muză.

Să fie mai presus ca ea și-a plimbat fundul gol pe aleea trandafirilor dorind să inspire sinodul analfabeților funcționali.

Ei au început să scrie...…

Avem prea multe nefirești probleme

de rezolvat în fiecare zi,

s-au adunat pe muchii de dileme

și ne-ntrebăm: „A fi sau a nu fi”?

Iar magica-ntrebare ne pătrunde

în sufletul rămas…

Nu arunca cu liniştea mea de pãmânt!

Nuuu!

E mãnuşa de catifea diafanã

cu care mângâi uşor faţa

încreţitã a timpului.

Mã înduioşeazã resemnarea lui.

Mi se pare uneori

Cã a intrat în depresie

şi stã amorţit,

inabordabil,

în timp ce secundele

îi scapã printre degete,

joacã şotron în pãrul lui încâlcit,

apoi o ia fiecare

încotro apucã,

ţipând isteric

de-atâta nesperatã libertate.

Uite cum

unele,…

Când umbrele-nserării prind să cadă

și gândurile înspre tine-mi zboară,

când dorul se prăvale în cascadă,

aş vrea ca depărtarea să nu doară.

Când sângele îmi clocotește lavă,

țâșnind în flăcări vii din călimară,

când lipsa ta îmi picură otravă,

aș vrea ca depărtarea să nu doară.

Când se deschide-a dimineții pleoapă

și-o altă zi peste cuprins coboară,

când soare nou nădejdile-mi adapă,

aș…

Îmbracă-mă cu trupul tău cum luna-mbracă-n raze-o seară

Și dă-mi sărutul tău blajin, te rog, nicicând să nu te-oprești.

Atinge-mă cum fluturii ating în zbor sclipiri cerești

Și plimbă-ți mâinile duios, gândindu-te că e chitară.

Pe buze toarnă-mi din amurg, apoi etern să le privești

Din cântecul de pescăruș dă-mi aripi ce vor să apară,

Iar din al Cerului azur transformă-mi clipa într-o vară

Din curcubeul infinit încearcă visul meu să-l…

Sunt român dar mă tratez

domnule ce blasfemie

România nu-i o boală

România este-un crez

România-i pur şi simplu

Dumnezeu

Doamne-i sufleţelul meu

Domnule

opreşte-te c-o iei pe arătură

mai rău

ca

Ion Luca Caragiale

Poftim

România-i o scrisoare pierdută de…

pentru că tu mă faci genial și dragostea scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic, pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale nu mi-ar cădea pe umăr și carnea n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva de origine divină nu s-ar trezi să-mi spună că ocaziile se răzbună, dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă să treacă de probe. Pentru că toate aceste lucruri înseamnă, de fapt, un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi alte…

Bat clopote la Ruginoasa

Și Cuza din mormânt a tresărit

Doar că prin țară cei cu coasa

Prea multe avuții au pângărit.

Auzi-ne din cer chemarea

Și din exil te-ntoarce negreșit

Să pui sub lacăt nepăsarea

Acelor ce pe…

Sãrutul tãu cambrat
pe trup
îmi vine ca un rãsãrit,
pe care am sã-l port
neîncetat.
Voi fi mereu copacul
ce creşte din ruine,
aureolat
de-al tãu sãrut
stelar
şi desprimãvãrat.

tot ce trebuie să știi

despre dragoste

e în ghiozdanul din clasa întâi

e ușor de demonstrat

că te iubește

dacă are zâmbetul mamei

ori dacă din covrigul ei…

când basmul care ne-a hrănit cândva

își face, ultimul, culcuș pe vatră

cu-o  ultimă privire de la poartă

satul natal l-am părăsit din ea.

și la îndemnul unui cal de vis

plecasem către viața fără moarte

că într-atât, ursite, mi-au promis

un veac de fericire ca la carte.

am ascultat și eu povești ades

niciuna-n care prințul o să moară

dar astăzi, oare, nimeni n-a-nțeles,

că ne lipsește…

încredințez cerului sufletul și trupul,

să mă ocrotească cu dragoste mare,

așa cum albina își ocrotește stupul,

așa cum grădinarul îngrijește o floare.

mă îngrijesc și eu de binele din lume,

vreau pretutindeni să se extindă,

am îngerii aproape să mă îndrume

și am lăsat lumina să mă cuprindă.

lansez iubire sfântă încă o tranșă,

în universul de dragoste flămând,

pentru înălțare mai primesc o șansă,

înmulțind lumina cu fiecare…

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă…

Îmi ies din trup acum, a câta oară ?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul meu alb cu chipul însorit,

Ce a vibrat în mine întâia oară 

Plutesc legată de cordonul de argint

Mă las în voia unei stări divine,

Spre-o destinație ce n-o dezmint

Prin spirit doar, să te ating pe tine.

Zbor început în straturi de cuvinte,

Încălecate între înțeles și ritm

Spun - dor- însă e prea cuminte

 - Iubire…

Își cere sângele dreptul,

bate la poarta inimii.

Își cere inima dreptul,

bate la poarta Conștiinței.

Își cere Conștiința dreptul,

bate la poarta sufletului.

Sufletul, la a cui…

dormi, lângă mine,

te-admir cum dormi,

nemaipomenit, ai

pleoapele blânde ca un înger,

dar nu țipa de parcă ai fi singurul în această celulă,

această sete nu este doar a ta,

sângerarea nu este numai a ta,

nimic nu este al tău,

nimic,

înțelegi?

înstrăinarea n-o poți avea nici măcar în somn,

fuga

         te lasă și ea,

beția singurătății, o poți râvni,

o poți…

undeva la dreapta se învârtea roata din hârtie

pusă de muma să alunge satanele

în direcția vântului

oamenii intrau cu sfială pe uliță,

scuturau praful de pe pantofi și închinau pentru miri,

cineva de obicei o copilă punea căldarea s-o umple cu bani,

din cei ai țiganilor,

nașul oprea lumea în drum, rupea turta peste pragul

imaginat de vârful bastonului cu măciulie de fier și apoi puteau să se-mbete,

moartea, în alb, îmi mângâia părul, îmi dădea…

credința-i în metastaze bunico

în derivă acută pare că încă plutește

această omenire fragilă

periodic în curcubeie mă lepăd de mine

timpul răsuflă din tomberoane…