Nu arunca...

[Nela Talabă]

Nu arunca cu liniştea mea de pãmânt!
Nuuu!
E mãnuşa de catifea diafanã
cu care mângâi uşor faţa
încreţitã a timpului.
Mã înduioşeazã resemnarea lui.
Mi se pare uneori
Cã a intrat în depresie
şi stã amorţit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapã printre degete,
joacã şotron în pãrul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucã,
ţipând isteric
de-atâta nesperatã libertate.
Uite cum
unele, inconştiente,
alunecã de zor
pe toboganul unei stele necunoscute!...
Nu ştiu,
poate într-o zi
o sã reuşesc
sã aduc înapoi mãcar o secundã risipitã
şi sã reaprind viaţa
în obrajii timpului
aflat în derivã.
Dar cu ţãndãri de linişte
crezi cã se poate?

[Vasilisia Lazăr]

Nela Talabă, văd că ai închis temporar contul din acest spațiu. Nu știu ce motive ai avut să iei această decizie, sper că nu faptul că mă întrebasei ceva într-un mesaj, iar eu pur și simplu nu eram ca să-ți pot răspunde imediat. Oricare ar fi fost ele, mult succes în continuare! Și poate revii asupra deciziei.

[Mihaela Popa]

îmi place, dar cum spune și Lisia, s-ar putea renunța la câteva cuvinte care nu aduc plus scrierii

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar cam povestit. Ar putea dispărea unele cuvinte de legătură care să nu dea impresia că citim proză.

[Grig Salvan]

O radiografie a cadrului existențial pe care-l numim timp. Umanizat și îmbrăcat în sentimente. Îmi plac exclamațiile și mai cu seamă interogația din final.

[Mihai Katin]

Nu ştiu,
poate într-o zi
o sã reuşesc
sã aduc înapoi mãcar o secundã risipitã....

si   poate  secunda  va  veni  singura  inapoi

intreband  de ce  doi

de ce  dialog

cand un monolog

m-a  chemat

 si  te intreaba  secunda

vrei   cu   adevarat

ţãndãri de linişte?

uite-ma!

si  a plecat...

[Amanda Spulber]

Da, poate echilibrul din interior ar putea aduce ordine și viață unor timpuri resemnate.