morișca

[petrut dan]

undeva la dreapta se învârtea roata din hârtie
pusă de muma să alunge satanele
în direcția vântului

oamenii intrau cu sfială pe uliță,
scuturau praful de pe pantofi și închinau pentru miri,
cineva de obicei o copilă punea căldarea s-o umple cu bani,
din cei ai țiganilor,

nașul oprea lumea în drum, rupea turta peste pragul
imaginat de vârful bastonului cu măciulie de fier și apoi puteau să se-mbete,
moartea, în alb, îmi mângâia părul, îmi dădea să beau ciocolată

caldă
ciocârlia ducea către cer părerea de rău a mulțimii,
iar ea
șoptea duios, privindu-mă cum numai mama o făcea
înainte să mă lase în curtea spitalului:
nu mâine, azi ...

 

 

 

 

[petrut dan]

Am citit cu mare plăcere ''divagațiile'' tale, se vede că știi foarte bine despre ce vorbești și mă bucur că ai făcut foarte frumos și corect legătura cu textul meu, mi-a plăcut în mod deosebit ce bine ai analizat finalul, mai limpede decât așa nici eu nu cred că aș fi reușit, chiar mi-a venit în minte expresia aceea ''în spatele unui bărbat puternic stă o femeie puternică'', adaptând aș putea zice și eu după atât timp în care mă bucur de semnele tale ''în spatele unui poem bun stă un comentariu puternic'', mulțumesc pentru felul în care te apleci asupra scrierii mele și te aștept mereu, cu drag, my lady! )

[Vasilisia Lazăr]

Este bine-cunoscut că omul, în viața de pe pământ, trece prin trei momente foarte importante: nașterea, nunta și înmormântarea. Acestea sunt însoțite de o serie de ritualuri numite ritualuri de trecere. Aşa cum bine ştim, trăim într-o perioadă în care multe dintre obiceiurile vechi, odată cu trecerea timpului, au dispărut sau au suferit modificări. Totuși, la sat, încă se mai păstrează, pentru că, așa cum frumos spunea Lucian Blaga, „Veşnicia, adică Dumnezeu, s-a născut la sat”. În general, satul românesc are acel specific al său care îl face aparte, un adevărat rai, aşa cum sună şi versurile Mioriţei: „Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”. Eu nu am cunoscut decât ritualurile dintr-o anumită zonă a Iașilor și dintr-o anumită zonă a Vrancei, unde, slavă Domnului, încă s-au păstrat nealterate, și tot am putut să-mi fac o părere, însă tu, prin prisma evenimentelor la care a participat, acestea având loc în diferite zone ale țării, ai avut mult mai mult posibilitatea de a le observa și compara. Mărturisesc că este pentru prima oară când aud despre rolul ritualic al moriștii, acela de a alunga duhurile rele înspre cele patru vânturi. Nu știam. Totuși cred că morișca mai are și o altă simbolistică, să nu uităm că ea e, de fapt, o roată, iar roata are o anumită simbolistică. Am observat și eu, iar tu ai subliniat foarte bine în poem, că între ritualurile care însoțesc aceste momente definitorii ale vieții omului există niște asemănări.

Tu vorbești doar de nuntă și moarte, dar există elemente comune pentru toate trei.

nașul oprea lumea în drum, rupea turta peste pragul
imaginat de vârful bastonului cu măciulie de fier 

Așa cum spune legenda, pâinea cu simbol de ofrandă trebuie să fie rotundă ca pământul ivit din apele sărate. În unele zone colacul, în altele turta, pâinea de această formă rotundă are o semnificație aparte în tradiția populară și se întâlnește și la botez, și la nuntă, și la înmormântare. Prin formă, sugerează infinitul și nemurirea, iar prin compoziție, respectiv făina de grâu din care este frământat și sarea, este simbol al nemuririi, pentru că așa cum grâul ca să încolțească și să crească se pune în pământ, tot așa și trupul omului se îngroapă în pământ ca după aceea să învie. Dacă la nuntă și botez colacul (turta) este semn de bucurie, la înmormântare semnifică trecerea omului prin viață, închiderea ciclului vieții și un pod de trecere către o lume nouă, lumea de dincolo. La fel, vinul, sângele lui Hristos, se bea la botez și la nuntă de bucurie, dar se bea și la înmormântare, de supărare de astă dată. Bani se pun copilului la naștere, bani se dăruiesc mirilor, bani se aruncă la răspântii mortului.

Fac o mică paranteză, un ritual care apare la toate aceste trei momente, este cel al bradului. Părinţii pruncului nou-născut implorau bradul să-i asigure micuţului protecţie împotriva relelor şi prevestirilor nefavorabile ale Ursitoarelor. De asemenea, bradul simboliza dârzenia, hotărârea, bărbăţia. Până-n ziua de azi s-au păstrat expresii precum „voinic ca bradu” ori „înalt ca bradul”. În ceea ce priveşte semnificaţia bradului în alaiul de nuntă, copacul „cu cetina tot verde” reprezenta bărbăţia şi simboliza uniunea dintre mire şi mireasă. În mod tradiţional, vârful său străpungea un măr, o gutuie sau trecea printr-un colac găurit. Bradul era gătit şi împodobit ca mirele, iar cel mai mândru flăcău din sat îl păzea şi-l juca în fruntea horelor, cu strigături speciale. Și tot bradul acompania obligatoriu ritualurile de înmormântare a fetelor sau flăcăilor necăsătoriţi ,îndeplinind, pe „lumea cealaltă”, rolul de soţie sau soţ al celui decedat.

Observ că finalul poemului tău inversează puțin lucrurile. Acel „nu azi, mâine...” adresat morții devine „nu mâine, azi...”. Bănuiesc că prin asta ai dorit să scoți în evidență implacabilul, faptul că ea, moartea, e de neînduplecat.

Excelent poem! Iartă-mi divagațiile!

[petrut dan]

Bună dimineața, Maria, mulțumesc pentru prezența constantă și comentariul elaborat, mă bucur să am un cititor ca tine, cu drag!

[chindea maria elena]

Tradițiile sunt precum cel puțin jumătate din rădăcinile copacului! Fără ele copacul nu se hrănește cu tot ceea ce are nevoie să fie viguros și roditor! Ele-s apa vie care îl fac să ducă în coroană cerul și în trunchi focurile adâncului, copacul - omenire!

Minunată punere în valoare a ceea ce ni se pare atât de al nostru încât îi uităm existența, așa cum uităm existența aerului când nu ne lipsește.

[petrut dan]

Alex, ma man, îți mulțumesc pentru comentariul dedicat, ai dreptate și tu, tradițiile, obiceiurile noastre sunt deosebite și în strânsă legătură cu spiritualitatea/cultura oamenilor influențată și de locurile în care trăiesc, după cum a exemplificat Maria, dar, indiferent, de la cel cu barba sură pân' la cel cu țâța-n gură, ele s-au transmis demonstrând în timp puterea de seducție și impresionabilitatea unui popor care tocmai pentru că le cunoaște și le conservă nu are cum să dispară!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, ca de obicei selecțiile dvs au mesaj, iar acesta a ajuns unde trebuie, vă mulțumesc, cu stimă!

[petrut dan]

Domnule Tudor Cicu, apreciez comentariul deosebit, așa cum ne-ați obișnuit, cu observații fine și profunde, cu trimiteri și legături pe care doar un om de cultură le are la îndemână și pentru care vă mulțumesc, cu respect! 

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, cu drag!

[petrut dan]

Maria, îți mulțumesc pentru prezență, lectură și precizări, pe unde am umblat nu am întâlnit felul în care descrii tu joaca din copilărie, mi-ar fi plăcut, cred, și mie, dar lucrurile nu se întâmplă la fel peste tot! Mă bucură aprecierea versului menționat și îți dau dreptate în ceea ce spui, azi, oamenii au devenit reci, artificiali și plini de mândrie, nu este de mirare că nimeni nu se mai înțelege cu nimeni! Dar noi, cei care ne ocupăm cu arta, trebuie să continuăm să credem și să acționăm ca atare! Cu drag! 

[bolache alexandru]

Toate sărbătorile țăranului român au cu sine diferite tradiții purtate din generații în generații. Atât moartea cât și nunta, pastele sau crăciunul au fiecare în parte tradiții care au semnificație aparte... Mă bucur să văd în lirica ta tradiții românești. Cred că scriitorii au datoria de a semnala aceste tradiții și mă bucur că poetul Dan Petruț are și o poezie dedicată acestora. Felicitări, Dan!