cifra cunoașterii

[petrut dan]

pentru că tu mă faci genial și dragostea scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic, pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale nu mi-ar cădea pe umăr și carnea n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva de origine divină nu s-ar trezi să-mi spună că ocaziile se răzbună, dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă să treacă de probe. Pentru că toate aceste lucruri înseamnă, de fapt, un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi alte religii, iată de ce ești singura în stare să spere, să nu se laude, să sufere totul, să ierte în felul iubirii care de mii de ani lasă lumea mai bună.

ceea ce suferim împreună înseamnă o nesocotire a faptelor, o negare a conștiinței și-a dorinței de-a fi centrul Universului, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, fără să ne fi dorit, fără să ne treacă prin minte, iubirea profită de tinerețea noastră într-un fel primitiv, taie, despică, dezleagă, răscolește după orice ar duce-o cu gândul la mirosul cărnii de om, la fantastice înlănțuiri de concesii făcute naturii; atuul nostru constă în obișnuința de-a ieși în stradă, nu pentru noi sau urmașii noștri, ci doar ca să fim văzuți pe buza prăpastiei,

nu avem timp să ne speriem, coborâm încordați cu venele de la tâmple umflate știința își face socoteala greșit, nu renunțăm la nimic din roadele mâniei ce cresc, ne mănâncă pe dinăuntru, sparg prin palmele bătătorite de cât pământ le trebuise acestor micuți, nevinovați, care-l ajută pe Dumnezeu în lupta cu răul din care ne trezim ca dintr-o lungă beție, alături de ciungi, ologi, orbi și șchiopi sufletește, în locul unde și-au dat întâlnire suferinzii lumii pentru că, în mod implacabil, facem parte dintre cei care așteaptă să se deschidă cărțile cu numele noastre însoțite de cifra cunoașterii.

 

[petrut dan]

Lisia, mulțumesc de prezență, lectură și semnul poetic de care mă bucur de fiecare dată când îl găsesc în pagina mea! Ai un fel de a vedea lucrurile în cele mai mici detalii și asta probabil formației interioare ce face diferența între tine și cei care au însușirea de a trece peste anumite lucruri atât de ușor încât dau impresia că nu le observă, dar persoanele de genul tău echilibrează întotdeauna și nu mă refer neapărat  la situația de față ce, pentru mine, constituie doar un exemplu menit să întărească ceea ce spun! Apreciez căldura, observația fină și plăcerea cu care îmi scrii, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Mihaela, îți mulțumesc frumos, seară minunată, cu drag!

[Mihaela Popa]

un prozopoem de anvergură, introspectiv, filosofic și înălțător până la "cifra cunoașterii"

[petrut dan]

Bună dimineața, Monica, îți mulțumesc pentru comentariu, prezența și  interesul literar, te mai aștept, cu drag!

[Monica Pester]

Cu adevărat, un fantastic strigăt interior. Către sine, Dumnezeu, Univers. Ne căutăm 

continuu și totuși, demult ori uitam că totul, absolut totul se află în noi. Încă nu știm că ADN-ul nostru e îndumnezeit și căutăm mereu căile către cifra cunoașterii.  Adevărul este că dacă am ști totul, viața parca n-ar mai avea sens. Căutarea Adevărului Suprem ne menține vii. 

Minunat, Poete!

[Vasilisia Lazăr]

Într-o formă de proză care se metamorfozează în poezie, o unduitură de vers care ia conturul unei exprimări pierdute parcă pe gânduri, o scriere care ia amploarea unei trăiri lăuntrice, acest minunat prozopoem înseamnă trăirea unei clipe. Dacă unele texte se lasă parcurse ușor, scrierea aceasta e o introspecție ce nu se lasă citită fără ca textul să se așeze, fără ca vorbele să nu pătrundă acolo unde doar voia lor o cere, e lucrarea care se strigă uneori cât te ține vocea, iar alteori lasă loc de contemplare. Astfel, într-un tempou agale, am parcurs o scriere altfel, parcă e proză dar se lasă cu poezie, nu e nici poezie ci mai mult o erupere a unui suflet încărcat de iubire și de cuvinte, a unui suflet ce vrea să scrie. Poate pentru a fi citit, sau poate pentru eliberare… Unduirea peniței se face cu zgomot pentru a atinge și cele mai sensibile coarde ce vor intra în mintea cititorului, îndemnându-l să facă o pauză de la zbuciumul existențial, pentru a contempla puterea cuvântului scris, inefabilul iubirii, și nu numai...

Superb!

[petrut dan]

Dorina, mulțumesc frumos, cu drag de prezență și semn!

[Dorina Cracană]

Minunat prozopoem! Minunat!