Sonet XXI

[BOTICI GABRIELA]

Îmbracă-mă cu trupul tău cum luna-mbracă-n raze-o seară

Și dă-mi sărutul tău blajin, te rog, nicicând să nu te-oprești.

Atinge-mă cum fluturii ating în zbor sclipiri cerești

Și plimbă-ți mâinile duios, gândindu-te că e chitară.

 

Pe buze toarnă-mi din amurg, apoi etern să le privești

Din cântecul de pescăruș dă-mi aripi ce vor să apară,

Iar din al Cerului azur transformă-mi clipa într-o vară

Din curcubeul infinit încearcă visul meu să-l crești.

 

Din frunze fă-mi un așternut, chiar de natura vrea să moară

Din apele ce curg calin, să-mi curmi nestinsa însetare

Și din pădure, tu, fă-mi scut, din ramuri crește-mi o tiară.

 

Și din petale să-mi așterni doar versuri care vor să zboare

Din stelele ce nu mă vor, o licărire îmi separă

Și mi-o așează în destin, lângă a noastră sărutare...

 

[BOTICI GABRIELA]

Cele în vers liber au fost primele mele poezii.

[Chris]

diferenta destul de mare fata de ultimele texte citite in vers liber. frumos, cititi cu placere!

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc.

[Mihaela Popa]

plăcut!

[BOTICI GABRIELA]

Pentru asta trebuie multă experiență.

[Vasilisia Lazăr]

Așa este, dar una dintre calitățile poeziei e aceea de a spune mult în cuvinte puține.

[BOTICI GABRIELA]

Ținând cont de faptul că sonetul mă obligă doar la 14 versuri, pentru a exprima tot ce doresc, am nevoie de versuri mai lungi. Asta simt. Poate nu e bine. 

Vă mulțumesc frumos.

[Vasilisia Lazăr]

Versuri mult prea lungi, greu de strunit, mai multă sintetizare n-ar strica. Dar e un sonet plăcut.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Grig Salvan]

Îndemnuri de dragoste în versuri frumos curgătoare. Sunt un mare fan al sonetului, am citit cu plăcere.