Eu sunt bolnavul viselor pierdut

de paramedicii acestui anotimp,

şi preţ de-o clipă-n cer am petrecut

cu zei sosiţi din marele Olimp.

Le-am spus de lucruri pământene

cât medicii perfuzii îmi puneau,

iar ei din liră-mi dăruiau refrene

şi-n locuri printre stele mă chemau.

Le povesteam de ochii-nlăcrimati,

de frumuseţea gândurilor tale,

ei mă priveau din alte lumi miraţi

că nu găsesc iubirii-o altă cale.

Olimpu-i…

Mă-nchid ades în mine ca într-o închisoare,

Pun gurii lacăt greu şi inima în lanţuri,

Fac sufletului trist − tihnită-ascunzătoare

Şi nu mai vreau să văd a neputinţei valuri.

Pun ziduri peste ziduri pe umerii-îndoielii

Crezând că-mi va fi bine strivind-o cu uitare,

Las florile iubirii s-acopere vitralii,

Din amintiri şi lacrimi îmi construiesc altare.

Refuz să simt dureri ce-ar încerca să intre

Prin petece de viaţă ce-mi…

Înspre-adrese neștiute, azi de teamă nu mai scriu.

Drumurile-s cu troiene, vântul e la miazăzi;

Locuiesc într-o himeră și mușc aerul de viu

Fiindcă soba tace molcom și nu vrea a mă-ncălzi.



N-am pisică și nici șoareci. Au și ei pretenția lor.

Ce-ar mânca aici cu mine? Ce ar bea de-s însetați?

Amintirea altor vremuri îmi spune că nu-i ușor

Ca să risipești…

 



Poti fii si tu o scoica ce ascunde

freamatul apelor sau al pamantului 

aurul si bogatiile sunt cosmarul

celor care ne vor

nu exista dragoste a strainilor puternici...

pentru toti suntem …

din adâncul pământului

până dincolo de zbuciumul mugurilor

poetul nu este decât un pumn de lumină

care pâlpâie într-o statuie de lut

un fiu risipitor

care pe creditul Tatălui

vinde stelele pe o rimă perfectă

un ecou al vieţilor trecute

o izbăvire de păcat

ce aşterne sufletul în cuvinte

poezia lui nu…

duc o campanie de lămurire cu mine

dacă mă fac că nu văd

nu înseamnă că sunt oarbă

dacă nu las urme de strigăt

nu înseamnă că nu mă doare

peste tot pițigoi cu unghia în gât

mai că-mi vine uneori să fac la fel

dar trec întotdeauna pe partea cealaltă

în cârca unui melc-

sufletul

când dau de oameni

crește cât o pâine

îl frâng bucăți și-l împart

chiar dacă știu că nu ține de…

pe chipul unei zăpezi necunoscute



se schimbă vremurile, spui

eu rămân aceeași, adaug



sub cascada nesfârșită

de săruturi

mii de fluturi în tâmpla ce așteaptă

mâna care știe cum se alintă gândul



nu mă tem de necunoscut

nici de gurile care aruncă în van cuvinte plumbuite

din griul azvârlit îmi țes pânze pentru poemele

unde voi înflori

când albul iernii se va stinge

încet sub suflarea unui verde

pe…

Furtuna, în contratimpul

aşteptării

plinului de tine,

în rafale, cred,

mi-a spălat pietrele

adunate-n templul

de la intrare în suflet.

Acum ninge,

ninge cu imagini,

imagini

ce-mi arătau paşii tăi

aşezaţi fulgi unul peste altul

pe strada

gândurilor mele.

Pornisem

la drum

înainte de a fi…

poate cã sunt totuşi legat printr-un cordon ombilical de univers

dar pentru început mi s-a dat voie la un punct

de unde cu un compas în care am cuprins gândul

(o razã obositã de atâta rãsucit ceruri)

mãsor diferenţa dintre origine şi acel ceva…

în cuvântul de început
pe coama liniei destin
s-a caligrafiat prima literă
(o dictare fără puncte de suspans)
cândva
(în timp)
fără culori în călimară
peniţa a pierdut urma slovei
lipsind la înâlnirea din paradis
stihul a rămas nescris
s-a închis în cel mai de neînţeles glas

renăscând iar şi iar să caute
vorba decojind toate buchiile

cad zăpezi letargice

pământul se zbate să respire

fiecare secundă se ascunde 

printre fulgii albi

priviri troienite de prea plinul 

surâsului plâns

înclină balanța timpului

trilurile se transformă-n gonguri

pașii cerniți 

înaintează

se pierd 

urletul omului

rămâne 

singurul alean

în căderi 

amorfe

Singur, trist, conformat, înecat în vin

Mândru, rănit, debusolat, de sine străin.

Cu nopți lungi, goale, sincere și reci

Cu gânduri vechi, noi, grele și seci.

Zile pline, agitate să poată trece timpul

Fapte bune, rele, diverse să ocupe gândul.

Părinți absenți, rar prezenți, cu grijile lor

Viitorul departe, nesigur, privit ca un gol.

Prezentul grăbit, prea puțin simțit,…

Gerul stă de veghe-n amintiri de drum,

Noaptea se gătește-n fracul de iubire,

Trec grăbite clipe despletite-n scrum,

Prin copaci de vreme înspre nemurire.

Lacrima se șterge cu valuri de sare,

Pe cărări de creste pașii tăi răsar,

Eu sunt stea de suflet, tu din calendare,

În palton de iarnă, îmi dai luna-n dar.

Fântâni de rugină se rotesc în voci,

Infinitu-i soare pe eşarfa serii,

Conuri de lumină…

s-a-nceţoşat de noapte o zi fără odihnă

şi cum în voia lumii orice dorinţă-i mută

cu zborul trec pe dos de taină-aceeaşi vină

săgeţi de frig în os şi carnea-mi rece cută

a-nlăcrimat de dor un ochi  fără…

 peste mine

 (cu mine mă-ntâlnesc

 atât de greu)

la fiecare oră

care vine

mai nasc un eu

și-un tu

din Dumnezeu

cu tine ninge

peste lume

la porţi de cer

eu te cerşesc

 și-n fiecare noapte

care-ți vine

mă tem

că n-am să te opresc

cu tine ninge până

la uitare

neauzită nea

neauzită

mi-e tot mai greu

iubito

să…

o să desfac singurul cuvânt

din această vedere…

Ne vor pleca ninsori spre altă primăvară,

vor sta mereu ascunse în mii de galaxii

dar vor lăsa culoarea ce astazi ne-nfioară

prin florile din meri şi fluturilor mii!

Se vor întoarce păsări din ţări necunoscute

la cuiburi părăsite în toamna ce-a trecut,

şi-n destrămarea iernii cu friguri neplăcute

vor reclădi iubirea cu-al viselor sărut.

Va fi din nou o mare de frumuseţi virgine

când aripi de albine vor zumzăi…

ci umplutura cuvintelor
aruncate
viața nu bate filmul
caii rămân fără aripi
jăraticul se stinge
din cenușă nu mai renaști
phoenix e doar o închipuire
pentru a scăpa de teama pieirii
pe marginea realității mergem fără bară
echilibrul e doar un simplu cuvânt în dicționar
de ger, mâinile noastre
nu mai găsesc fila

timpul trece, câinii latră

înzăpeziţii urlă la lună

ca după pâine

în jur nimeni să-i audă,

să arunce un os

prea ocupaţii invocă legi

se salvează în definiţii

topind nămeţii la televizor

disperarea sapă galerii

în muşuroaie cârtiţele adună

cenuşă pentru fiecare zi

oftatul şuieră alb, rupe lanţurile

de-atâta zădărnicie înghiţită pe drum

mă risipesc şi…