...de „ omenie ”

[Mihaela Aionesei]

 

timpul trece, câinii latră

înzăpeziţii urlă la lună

ca după pâine

 

în jur nimeni să-i audă,

 

să arunce un os

prea ocupaţii invocă legi

se salvează în definiţii

topind nămeţii la televizor

 

disperarea sapă galerii

în muşuroaie cârtiţele adună

cenuşă pentru fiecare zi

 

oftatul şuieră alb, rupe lanţurile

de-atâta zădărnicie înghiţită pe drum

mă risipesc şi mă adun

 

în cuşca mea... de omenie!

 

[Mihaela Aionesei]

am mari îndoieli că se va putea schimba ceva.

personal mi-aș dori ca cei de la Cotroceni să stea măcar 3 zile în buncărele de zăpadă, fără căldură, lumină, mâncare, poate așa vor înțelege mai bine prin ce trec acei sărmani.

vă mulțumesc pentru trecere și comentarii doamne dragi.

[Nădejde Angelina]

Prețuire!

[gina zaharia]

 în cuşca ta... de omenie e un noian de adevăr! și de...  talent!

[Mihaela Roxana Boboc]

În cușca aceasta de omenie lucrurile par mai frumoase.

2 ani trecuți și aceleași probleme. Puteau să treacă și 10, era la fel...

[Mihaela Aionesei]

de actualitate era și acum doi ani când am scris poemul...nu s-a schimbat nimic de atunci și nici eu nu pot să mă abțin să nu șuier o înjurătură printre dinți la adresa autorităților care în astfel de momente reușesc doar să demonstreze cât sunt de incompetente.

să ne ferească Dumnezeu pe toți de nenorociri și să ne rugăm pentru cei aflați în nămeți.

mulțumesc fiecăruia în parte pentru citire și apreciere.

respectele mele.

[Sofia Sincă]

Relevant textul, scos din contemporaneitate. Cu substrat, cu puţină revoltă, dar şi cu resemnarea care nu ne face bine din păcate, dar pe care o practicăm cu toţii.

Am citit cu plăcere!

Sofy