Taaci…

Îmi spui continuîndu-ţi mersul mândru

Prin praful stârnit de cuvinte

Căzute din carte

Ajungi repede la capitolul doi

Aşa începe şi cartea

Capitolul unu e la final

Ca în dramele cu final deschis…

E ciudat, iubito

Şi dragostea noastră începe de la mijlocul

Poveştii

S-au lipit de noi

Doar cuvintele de pe urmă

Teiubescurile sunt în epilog

E bine şi aşa

Poate finalul

E fericit

Sau poate …

GABRIELA GRĂDINARIU

                                                                                                                          Motto

                                                                                Din comentariile prinse-n suflet…

Doamne iar am încurcat-o

viaţa mi s-a dus la dracu'

şi-i spun morţii adorato

iar cu tine-mi fac veacul



Viaţa mi  s-a dus la dracu'

doar iubirea o sus-ţine

dacă-aude pitpalacul

sigur moare de ruşine



Doar iubirea mă susţine

când zic morţii adorato

însă mort îmi este bine

Vai Doamne am încurcat-o



Viaţa iar  s-a rupt în…

 Se-aude primăvara prin zecile de gânduri

 

 Ninsorile revin din ce în ce mai rar,

 

 Doar vântul hoinărind în repetate rânduri

 

 Răpește câte-o filă din vechiul calendar.

 



 Pe-alocuri ghioceii îmi bucură privirea

 

 Iar mugurii din ram spre soare se desfac,

 

 Renaște prin livadă mireasma și iubirea

 

 De toate câte sunt și sufletului plac.

 



 Când noaptile ajung să lunece-n perdele…

  Era palatul sirenelor, monștrilor și prinților,

 Era fila de poveste a căpcăunilor și elfilor.

 În  lumina de la capătul benzilor desenate

 Frânturi de amintiri.

 O mătură pe post de chitară, 

 O săritură în pat

 Si...

 Picajul.

 Picajul copilului în adolescentă.

 Flăcări de iubire mistuitoare,

 Farduri, liceu, certuri, prieteni

 Diplome, olimpiade, teme la română,

 Filme și  bancuri comentate în…

O inimă rebelă...



O inimă rebelă

spe cineva ascuns în tine,

spre tăcerea din voi,…

Dis-moi, qu’est-ce que tu éprouves? / Simţi, spune-mi, tu simţi? - Irina Lucia Mihalca

Traduction par: Gabriela Tudose



Dis-moi, qu’est-ce que tu éprouves?…

de cele pământene

vreau să-ți vorbesc

ție Doamne

celui ce mă știi

peste toate gândurile…

hai cu mine să vindem bulbi de narcise

la poarta fabricii de tors zile

stai aproape să strigăm

pe la gardurile caselor fără lumină



știu

tu ai să-mi spui

că nu ai învățat să faci tumbe

că nu îmi poti împleti codițe

și câte și mai câte

iar eu am să-ți spun că nu am reușit niciodată

să fug cu câteva minute înainte de miezul nopții



tu nu vezi

am inventat o primăvară ambulantă pentru tine



seva mea e dincolo

acel…

Repetăm

Suntem pietre

Nu trebuie să uităm

Suntem pietre…

Şi ochiul nostru larg închis

Către interior

Pândeşte schimbările

Din spectrul luminii

Repetăm

Suntem lumină

Nu eu

Nu tu

Împreună suntem

Lumină

Mâinile noastre nasc fulgerul

Dintâi

Mai e nevoie de întuneric ?

Repetăm

Suntem fluviul

Nu uităm matricea

Ne risipim

Peste ierburile arse

De absenţe

Şi le dăm viaţă…

Crengile
Plâng troznit
A alb rece.

Unele frunze
Mor devreme,
Drept, verde.

Caii au acum
Culoarea toamnei
În galop.

Ceața rupe
Petală cu petală
Căldura culorii.

Până la piele
Ne tremură ploaia
Din gânduri

Și gheața
Are nerăbdarea vie
De moarte

Renăscută.

27 10 2012
ȘTEFAN OANĂ

În seara asta
Luna mi-a șoptit
Despre frunze verzi
Uitate de zi.

Zâna bună
Vine doar atunci
Când există viață
După cuvânt.

Dacă ți-aș răpi timpul
Cu o mie de nopți
Despre viață
Ai să-mi crești pe umeri
Mugur spart
Plin de vis?

29 09 2012
ȘTEFAN OANĂ

Când mi-ai trimis comicul între mister

Şi luciditate la Caragiale şi Gogol

Am visat cum ai intrat cu paşi uşori

De petale moi şi adânci, cu ochii verzi

Miraţi oriental. Aş fi crezut că eşti

Vreo statuie dintre cele ascunse de meşteri

În mare, de mult, dar abia te-ai mişcat

Şi subţioara ta de arbor tânăr m-a ameţit

C-o mireasmă sălbatică.

Păru-ţi curgea spre mine pe umeri şi-am vrut

Să-l opresc cu privirea, mai…

Cu toată faţa în soare am plâns, lăsând

Să-mi treacă prin suflet umbrele morţii.

Ca nişte măşti ciudate ţipă în mine

Îndoielile zborului. Cercuri mari

Am scris deasupra munţilor vineţi

Şi-asemenea înţelepţilor vechi mi-am spălat

Simbolul luminii pe scutul rotund.

Am fost văzut cu mulţimile, dându-le

Propriul meu suflet să-l bea. Am fost văzut

Singur pe drumuri şi port memoria paşilor

Aşteptând femei şi…

am uitat niarne*

cǎ linia vieții ni se întinde în palmǎ

ca o cale lactee

zburǎm pe ea spre paradis

lovind cu aripile în vânturi stârnite de îngeri

alegem doar praful adierilor

inspirâdu-l ca pe un cântec strunit de corzile furtunilor

ne îngemǎnǎm…

Ca niște guri

răpuse de dor

căzute acolo unde

sărutul s-a înecat

în mare

de atâta dorință…

Pe marea sufletului meu plutesc corăbii la-ntâmplare,

 Furtuni în repetate rânduri  le-au dus mereu în larg

 Și-n portul care le așteaptă sosirea lor din depărtare

 Rămâne doar o amintire in vârful tristului catarg.

 

 Cobor cu gândul lângă țărm de parcă-aș aștepta un val

 Să-mi spună că se vor întoarce ca să rămână pe vecie

 Și cât vor rătăci prin mine legând frânghiile de mal,

 Voi încerca să urc pe punte să văd trecutul cât mă știe.

 

 Să…

nici nu ştiu de câte ori
am adormit în poala bunicii
ultima dată
am avut impresia că
oamenii mari nu mor niciodată
şi că bătrâneţea e doar un loc
din care
dezertează îngerii

repet întruna asta
şi mă gândesc
la cei care au inventat ziua de post

De-atâtea ori mi-am implorat tăcerea

Să nu-mi mai deseneze-n praf poteci,

Să netezească griul la vederea

Pasului tău de gând, atunci când treci

Să-ţi fluieri întâmplarea-n lan de vise,

Haita de umbre să mi-o-ntorci din drum.

C-un singur gest, în braţele-mi deschise

S-ar cuibări al liniştii parfum!

De nu m-aş rezema mereu de teamă

Şi de-aş avea curaj să-ţi spun ce simt

N-aş mai transcrie iar în…

în zâmbetul tău se-arată primăvara

se desferecă lumea din lutul cel inert,

în zadar filozofii dau lecții despre viață,

ne cade din cer o stea călătoare,

miracole vin, miracole trec,

bem cupa otravei cea dulce-amară,

copacii-nverzesc…

dragostea…