în zâmbetul tău se-arată primăvara

[ION IONESCU-BUCOVU]

în zâmbetul tău se-arată primăvara

 

se desferecă lumea din lutul cel inert,

în zadar filozofii dau lecții despre viață,

ne cade din cer o stea călătoare,

miracole vin, miracole trec,

bem cupa otravei cea dulce-amară,

copacii-nverzesc…

dragostea se lasă spre seară…

în zâmbetul tău se-arată primăvara,

stai ca un rug de flăcări sub boltă,

se desferecă lumea de tainele amare,

soarele se sărută cu marea în cercuri de foc.

din cântecul magic iese lumina

și își deschide aripa, zburâd în văzduh,

în ochiul tău de astăzi, în ochiul tău de mâine,

împovărate stau tăcerile de duh,

se-aude primăvara, talanga sună trist,

prin munții noștri plini de freamătare,

trene întunecate sub raze cad învinse

și turmele eterne iau drumul către veac.

vin primăveri de vis cu nostalgii pierdute

în care ne vedem copii, zburdând pe câmp,

sau tineri dați în mugur îndrăgostiți lulea,

purtând povara dulce a iubirii,

apoi trecuți prin  goluri și golgote deșarte

ne resemnăm sub semnul înțeleptului ra.

cu toți plecăm odată-n pribegie,

dar nu uităm suavul vieții tril

din primăvara soarelui de-april

ce ne deschide calea spre visare.

 

 

miercuri, 6 februarie 2013

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri la normă.

da Coza

[ION IONESCU-BUCOVU]

Mulțumesc Rodica, mulțumesc Sofia.

[Sofia Sincă]

Stările iubitorului de frumos, descopera fragilitatea sentimentului de iubire, ridicând ode întregului univers ca într-o poveste. Speranţa că ea va înţelege intensitatea, nu dispare, dimpotrivă chiar se doreşte aprinsă.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Rădița Răpeanu]

Transcend , același zâmbet de drag...Recitit cu plăcere!R.R