de-am putea zbura

pe langă ureche

aud un zgomot... 

-zbrrr-

tresar

și-mi găsesc ochii 

ațintiți spre cer



de-am putea și noi...

să ne desprindem,

să gustăm măcar puțin

din miracolul zborului

să cunoaștem adevărul ascuns

pe după vreun nor



păsările deja il…

Înlăcrimat mă  frâng în tainele chemării

Agonizând în palma visului de noapte…

când firul de iarbǎ

sparge pământului coaja

suspinul își înfige rădăcinile

în adâncul nopților mele

neasemuit dor răsare

din avalanșa verdelui crud

întind mâinile să te caut

prin depărtări

neascultate de vânt

îndoind liniștea așteptării…

Copiază, ti-am spus,

bucata asta de fericire.

Nu am altceva mai bun

să-ţi dau ȋnapoi…

Lasă-mi mie locul ȋn care a stat,

să-mi cuibăresc inima şi

să aştern povestea nescrisă.

Lasă-mi urmele iubirii

şi parfumul ce a cuprins primăvara…

şi iată nici acum nu s-a evaporate,

ȋncȃt musteşte sentimental asta

chiar dacă toamna a uscat

şi floarea şi rodul.

Nu-ţi pot da, totuşi

bucata mea de…

Plecări, veniri, uşi trȃntite,

reveniri, amintiri,

niciodată răbdare.

Mă ȋnvȃrtesc.

Ȋn caruselul ăsta nu mai găsesc iubirea.

Este prea sus.

O spirală a propulsat-o

dincolo de gȃnd…

n-ai apucat s-o simţi

şi s-o aşezi pe partea stȃngă

să creezi echilibrul…

şi de atunci eşti mereu aplecat

pe partea aia fără iubire.

Păcat erai aşa de frumos ȋntreg…

gelozie



cuvintele tale

mi se înfigeau în creier

zgâriau retina

săpau adânc

apoi se spărgeau cu zgomot surd

de peretele în care m-ai zidit



cuvintele mele

lunecau rănite şi furioase

pe buze

pe sâni

pe coapse



lăsând urme adânci



tu te drogai cu dulcea lor otravă

îţi distrugeai ultimii neuroni

consumând substanţe interzise



addictive



cu un singur gest aş fi putut să-ţi opresc…

Cu figura impasibila

şi ochii

pironiţi în sus,

aştepta

cu privirea pierdută,

din pământul reavăn

un abur să se înalţe

spintecând

bezna cerului

prudent

să-şi croiască drum.

În geana

de lumină

se strecura

o şoaptă aspră

cu paşi mărunţi

agitat

de trupul frânt

şi vlăguit

printre dinţi

ţâşneau dur

cuvintele.

Inexistenţa se zbate în ghearele

genezei fără supărare poporul îşi

pupă eroii în fund de câte ori are

ocazia şi bineînţeles galeria de oca

zie aplaudă frenetic tot de-atâtea

ori nestingherită copilăria îşi duce

degetul la gură şi primăvara începe

să gângurească vai cu biberonul

ei verde la ureche Doamne fericit

este copilul că nu s-a născut fericit

o de trei ori…

își înalță pânzele dimineața devreme

respiră cât vede cu ochii

apoi îngenunchează cât pentru o mare de luceferi

se șterge pe tălpi …

Rondelul soarelui

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,

Satul saltă, stăpâneşte,

Scăpărând scântei spre sară.

Sufletu-mi se spovedeşte,

Să-l săruţi sosind sprinţară,

Sfetnicul sus străjuieşte,

Salbe scurge-n sălcioară,

Sub salcâm somnu-mi sfinţeşte,

Singur stând, sperând s-apară,

Sarabanda se sfârşeşte-n

Simfonia solidară,

Sfetnicul sus…

Nu ştiu de ce la tine m-am oprit

Din mersul meu în cerc cu-atâţia sori.

Aveai un quelque chose ce m-a izbit

Şi-am tresărit. Chiar am păşit pe nori

Când m-ai atins. Un tremurat uşor

Într-o secundă trupul mi-a cuprins.

Neaşteptat, din mugurii de zbor

Au crescut aripi. Tu mi le-ai întins

Şi-nspre azurul cerului din noi

Printre lumini şi umbre am valsat

O vară doar. Al toamnelor convoi

Te-a…

renasc

în fiecare dimineaţă

acoperită de fâneață proaspătă

și câteva aripi

aplecate deasupra câmpului meu  de cuvinte

cu arterele pline

de o nouă lumină

în simbioză cu existența călătoresc 

atingându-ne umerii

și vorbele

atunci când…

Cuvintele în gânduri s-au pierdut

mi le răpesc tăcerile târzii,

nu ştiu de când ne-am cunoscut

sau cărui vis doreşti să aparţii.

Îmi cresc pe braţe muguri şi dorinţă

mă simt un prinţ al viselor de ieri,

ce viaţa-i dăruieşte rangul de fiinţă

tot aşteptând iubirii să mă ceri.

Paşii mă poartă stânjeniţi din fire

trăiesc din când în când nemulţumit,

că-n univers nu-i altă…

Bujulică bătrânu’

credea așa

că dacă…

primul dans l-am făcut

în brațele mamei

la sânul ei

când mă hrănea

cu setea ei de viață

și adn-ul străbunilor

pe o melodie

lăstar

din sufletul lui Apollo

știută doar de ea

zăvor lui Ares

cântată  cu glasul

ușor tremurat

de grija zilei de mâine

privirea ei arc peste timp

mă  încredința altui sân

la care fiul meu

apoi

făcea primul dans

moartea stătea lângă mine

îşi făcea timp din viaţa ei

de unde să ştiu eu că mă păzeşte

să nu cad în fântână ca ai lu mitrache

ş-ăl mic ş-ăl mare

făceam poze pe prispa lor când eram de şcoală

că aveau nişte liendri mari şi îmbobociţi o minunăţie

ne aşezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea

să ne aibă părinţii pe când trebuia să plecăm la oraş

să ajungem mari

nu ştiu de ce spuneau aşa

mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu…

să vorbeşti despre o fabrică
o fabrică este o fabrică
ea este din fiare
ea este beton
ei şi
se găseşte cineva să o demoleze
cu buldozerul
ce poate simţi ea

dar să vorbeşti de un om

În liniştea

profundă avea gustul

verii în gură ajungând

doar ritmul regulat

la urechi

să împrumute rămăşiţelor

de torente de lacrimi

din ochii înroşiţi

îndreptându-şi

privirea avidă

într-o atitudine

profundă să tulbure

evidenţa.