Înlăcrimat mă frâng în tainele chemării
Agonizând în palma visului de noapte
Distanţa-i laitmotivul care ne desparte,
Vreau să-ţi fiu aproape, să te iubesc în liniştea serii.
Udat de lacrimi, focul iubirii mai mocneşte
Pe culmile de dor din suflete pereche
Ca într-o poveste de amor tristă şi veche
Prin inimi săgetate dorinţa reaprinsă creşte.
Iubirea noastră-i un vulcan incandescent
Sărutul tău e plin de miere, pasional
Îmi dă adânci fiori, mă scoate din banal
Să fii mereu cu mine, e visul meu ardent.
Te aştept în preajma sufletului meu,
În paradisul scump al dragostei curate
Cu stropi de vise adunate-n serile-nstelate
Focul iubirii să -ţi aduc în dar ca Prometeu..
Eşti înger diafan ce-alunecă pe-o rază
Mi-apari în gând mereu , viaţa-mi luminează!
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru lectură și aprecieri !
O poezie de iubire cu tot ce poate ea cuprinde, multe dulcegării paradisiace, stil Dan Sprâncenatu.
Ai puţine căderi de ritm dar oricum este mai reuşită decât altele.
Am citit cu plăcere, Sofy!
da, ai pus ceva crengi...
semnul meu,
Un început bun:
Înlăcrimat mă frâng în tainele chemării
Agonizând în palma visului de noapte
Apoi...
da Coza
Să fi mereu cu mine - Să fii mereu cu mine
Poezia are ruperi de ritm și e cam dulceagă. :)
ATENŢIE E PREA MARE ASEMĂNAREA!
"Eşti înger diafan ce-alunecă pe-o rază
Mi-apari în gând mereu , viaţa-mi luminează!"
"Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă şi în gând
Şi viaţa-mi luminează!"
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE