Lucea pe-a nopții cingătoare, 

Ca-ntr-un adânc de catifea, 

Un licurici țepos,  o stea,

Cu flăcări de mărgăritare. 

S-a stins subit în întuneric, 

Mănunchi de umbre, solitar, 

Ce încrestează un pătrar 

Pe chipul lunii, alb și sferic.

O fi suflat în ea cu sete 

Un înger mut și somnoros...

În așternutul lui…

Olog este poetul ce și-a scrântit penița

Și șchioapătă prin anii unor mai vechi istorii,

Prin universuri strâmte, ce leagă zburătorii

De veșnicii tăcute și triste, cu nojița.

Când ar putea străbate în lung necunoscutul,

Cu marșuri triumfale, pe dale de imperii,

Departe, prin misterul iubirii și plăcerii,

Să guste cu condeiul, în tihnă,…

Nu-i tot atât de lungă depărtarea 

Cât sfâșierea mea de dor de tine,

Că niciun clocot nu cuprinde zarea 

Cât fierb în călimara mea suspine.

Pășesc cu tălpi albastre pe o cale,

Împleticindu-mi pașii printre visuri, 

Umplute ochi cu pofte infernale, 

Din cele mai senine paradisuri.

Te uită cum îmi dau năvală stele 

Să-nfingă-n…

Când se deschid ferestre către lume,

În limpezimi de-oglindă vesperală,

Mă însoțesc cu-aroma ei florală,

Ce îmi străpunge-a pieptului genune.

Îi beau cu poftă-albastrul dintre stele,

Iar ochii mei se-mbată cu lumina,

Când i-a-nflorit înaltului grădina

Și-i curg sclipiri pe albul pielii mele.

"Eu cine sunt?", întreb șoptit văzduhul,…

N-aș crede c-am fost ruptă dintr-o coastă,

Ci, mai degrabă, dintr-un râs cu lacrimi,

Că sufletul îmi umblă printre patimi

Și cântă fericiri, când bea năpastă.

Un șarpe să mă fi-ndemnat cu mărul?

N-aș crede că-n concentrica-i privire

Mi-aș fi pierdut hipnotizata fire,

Să-ncurc minciuna hâdă cu-adevărul.

Să îi fi dat Adamului trăirea…

Tu, cerule, mi-ai fost de pază

Când căutam cuvinte-n lume.

Nu le-am găsit. Stăteau ascunse,

Ca un concert de constelații

Căzut pe cea mai lungă strună,

Ca prisne* cu sclipiri postume,

În pieptul meu. Fierbea puhoiul

Și revărsa prin negre spații.

A smuls în mine stăvilare,

Mi-a plâns pe suflet cu lumină...

Din ale lacrimii…

Te uită, dragul meu, cum toamna vine

Și sângerează-n mine un oftat!

Mi-atât de dor de gustul tău, uitat

Pe bobul cald al buzei mele pline!



Îmi urlă gândul, azi, a dezmierdat,

Cum fierbe dor de musturi în ciorchine,

Să-i curgă-adânc, paharului, rubine.

Așa te-aș vrea. În brațe-mi cufundat,



Să lași în ochii mei lumini căprui,

Ca fremătânde străluciri de soare.

Pe-o strună-a vântului turbat să sui,…

O liniște desăvârșea un rai,

O vrajă îmbrăcată în tăcere 

Pe-un alt tărâm,  în care îmi erai 

Esențe tari ce dorm în mângâiere.

Acolo unde heruvimi păzeau 

Ca timpul să nu-și scuture secunda 

Și să nu-mi pleci, așa cum nori treceau, 

Cum valul se înstrăina cu unda.

Pe-o primăvară ne făceam culcuș,

Mătasea ei cu flori…

Destinul meu e gata pentru bal.

Mi-a îmbrăcat juponul de mătase

Pe sub pestelci cu flori de chiparoase,

Pentru un vals fantastico-real.

Cu un umor țepos, ca Păstorel,

Îmi dă să beau o arșiță lichidă,

Cu gust de macaron și aguridă

Și oarbe limpezimi de tulburel.

Mă doare-un râs, m-amuză mult un chin,

Când un Salam dă tonul grav…

De când ne știm iubirea? Poate de-un veac, sau clipe,

Poate de-un ceas cu fusul torcând eternitate...

Din amintiri hrănită, din dorurile toate,

Ce ne-au zvâcnit în sânge, noi doruri să-nfiripe.

Știi când, cu mâini avide, pășeai peste o vale,

Peste meleaguri calde, umplute cu nectaruri?

Le măsurai pe trupu-mi, ți le-nsușeai ca daruri

Și mă-nfloreai din albul zăpezii palmei…

O umbră leneșă de voaluri,

Cu joc de-aripă, se abate

Și umple-n mângâieri pudrate

Plăpândul chip de porțelanuri,

Cu temerea să nu-nspăimânte

Albastre păsări de mătase,

Cu ochi de foc și zboruri joase

Pe mânecile largi, răsfrânte.

Gheișa Mai își plimbă dorul

Pe corzi de biva*, jucăușe.

Pictează lin, în roze tușe,…

Pe-o margine de cer, se odihnea o stea,

Iar eu credeam că-mi spune, de-acolo, o poveste,

Că prea tremurător și prea duios sclipea,

Ca un sidef de perlă, în mările celeste.



Și mă-ntrebam în gând, ce taină a ascuns,

Ce soartă-nvolburată o fi pândit-o-n aer,

De s-a pitit bizar în zări de nepătruns,

După fereastra nopții și-al nourilor caier?



Dar tot privind la ea, în…

Iubești atunci când ești grăbit de dorul

De-a te întoarce în același loc,

Sub greul cer al marelui noroc

De a găsi-n prezent tot viitorul,



Să furi lumina ușilor înalte,

Ce duc spre raiul cu zeești minuni,

Să-i dea fior ascunsei tale lumi,

Acolo unde trupul ți se zbate.



S-atingă hăul magicei corole

Fluturi ștrengari, zburdalnice roiri,

Ca-n lutul alb al strâmtei tale firi



Să cadă stele, vuiet de viole,…

Fierbe vinu-n fraga coaptă,

Ard pe crengi mere domnești,

Soarele-și zgâiește raza

Prin cerdacuri țărănești,

Unde oacheșe copile,

Din fuioare, torc povești.



Un fecior cu plete negre

Umple cofa la izvor.

Ceru-și varsă peste apă

Trupul lui scânteietor,

Iar năluci de nori, fugare,

Fură vântului un zbor.



Glezne lungi…

Da, încă mă mai gândesc la tine

și la toată magia dezamăgirilor

noastre, iubite al meu, nemaivăzut!

Nu-i așa că este minunat

parfumul acesta de iasomie,

singurul moft pe care îl port

pe sub cămașa ta albă?

Este ca un preludiu al amintirii degetelor tale pe clapele gâtului meu.

Ți-am pironit cămașa de pielea mea…

Se-aude-o doină-n prag de răsărit

Și parcă-mi suie către cer visarea.

Lumina își desfoaie, lin, cărarea

În străluciri din câmpul înflorit,



Când, cu mlădiul grai, arcușul blând

Coboară peste lume nestemate,

Iar albe flori, cu rouă-nlăcrimate,

Își trec un zbor de fluture prin gând.



Cântări, ce curg cu vaier de păduri,…

Departe, peste-a zării punte,

Plimba amurgul nori de fier.

Se-ncovoia noaptea sub cer 

Și-ofta cu stele peste munte.

Veniți din marginile lumii,

Năpraznici zburători voraci 

Cu coame-albastre, vârcolaci, 

Băteau cu sârg la poarta lunii. 

Foșneau lungi umbre printre frunze,

Urcau miresme din trifoi, 

Iar…

Cântecul șoptit al beznei

Înflorea tremurător,

Printre suspinări de cetini,

Lâng-un murmur de izvor,

Ca o rugă către aștri,

Să se-aprindă din tăciuni,

Să vegheze tihna nopții,

De prin negrele genuni.

Pe un drum cu colb…

Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri

Ca zbenguirea arcușului pe strună,

Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,

Își leagă pașii, îi rup și îi adună.

Iubirea... Cântec cu tandră legănare,

Ca vraja crește. Într-un tandem sălbatic.

Îngenunchere, plutire și zburare,

Cu pasiunea din aer și jăratic.

Două fantasme, ce își răsfrâng fiorul…

Caligrafii purtate larg de val

Își scriu imensitatea dinspre zare

Cu dulci cerneluri înmuiate-n sare.

Spumate slove se răsfrâng pe mal.

Doi albatroși își varsă ireal

Înaltul zbor. Săgeți abrupte-n mare.

Caligrafii purtate larg de val

Își scriu imensitatea dinspre zare.

În văgăuni, ce-ngână abisal

Sclipirea răsăritului de soare,…