Frescă japoneză

[Manuela Munteanu]

O umbră leneșă de voaluri,
Cu joc de-aripă, se abate
Și umple-n mângâieri pudrate
Plăpândul chip de porțelanuri,

Cu temerea să nu-nspăimânte
Albastre păsări de mătase,
Cu ochi de foc și zboruri joase
Pe mânecile largi, răsfrânte.

Gheișa Mai își plimbă dorul
Pe corzi de biva*, jucăușe.
Pictează lin, în roze tușe,
Flori de cireș, pavilionul.

,,Adu-mi-l, vânt, pe drum de ape,
Pe-acolo unde face punte
Ușorul târâiș de luntre!
Adu-mi-l, vântule, aproape!"

Își urcă vântul cărăruia,
Își varsă peste munți eterul
Și peste toate-acestea cerul,
Al tuturor și-al nimănuia.

* biva - tip străvechi de lăută japoneză, cu corp plat și patru corzi de mătase

[Manuela Munteanu]

Doamnă Denisa Curea Popa, vă mulțumesc mult! Vă voi spune cu întârziere ,,La mulți ani, sănătoși și voioși!", dar mai bine mai târziu decât niciodată. 

[Manuela Munteanu]

Da, sunt un exemplu de delicatețe, de dăruire, poate chiar de sacrificiu. Nu aveau opțiuni, nu știau o altă viață, erau alese de mici, pe criterii pur estetice (poate și de inteligență, cine știe?). Le era bine pentru că aveau un trai decent, le era groaznic pentru că nu aveau niciun fel de libertate. Aparțineau exclusiv protectorului. Nu aveau nici măcar libertatea de a privi. Trebuiau să țină privirea mereu în jos, sau ascunsă de evantai. Până la urmă sunt și un reper al evoluției lumii, al evoluției sorții femeii. Vă mulțumesc mult pentru apreciere,  doamnă Vasilisia! Mă bucur că v-a plăcut!

[Manuela Munteanu]

Mă bucur mult pentru vizită, Augusta! Mulțumiri!

[Vasilisia Lazăr]

Se spune despre gheişe că trebuie să îşi transforme viaţa în artă. Gheișa, în sine, este o formă de artă. Însă, puțini știu că, în spatele acestei deveniri, se află un proces îndelungat, aproape o iniţiere, de la ucenicie la forma desăvârşită a femeii-amfitrion și, de ce nu, a artistei-curtezane, fiindcă un lucru poate mai puţin cunoscut în istoria meseriei este faptul că această obsesie pentru frumuseţe şi delicateţe se afla la graniţa dintre artă şi plăcere. Și poate de aceea cântecul gheișei tale este atât de trist. Dar atât de frumos... Ai ales cu mare atenție simbolurile, astfel încât să ne teleportezi și pe noi, cititorii, în această fascinantă lume. Te felicit din inimă!

[Chris]

da, ce frumoasa imagine cu delicatetea specifica acestei culturi

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Mihaela Chitic!

[Manuela Munteanu]

Cu drag și dor de vizită, mulțumesc, domnule Grig Salvan!

[Grig Salvan]

Delicat, autentic și foarte bine pictat, din tușe calde, tabloul japonez. Deosebit de frumos cântecul gheișei, poezie în poezie:

„Adu-mi-l, vânt, pe drum de ape

Pe-acolo unde face punte

Ușorul târâiș de luntre

Adu-mi-l, vântule, aproape!”

Parcă auzi luntra lunecând, târâișul ei pe ape...

[Manuela Munteanu]

Îmbrățișări, Amanda!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu! Bine ați revenit!