Tu, cerule!

[Manuela Munteanu]

Tu, cerule, mi-ai fost de pază
Când căutam cuvinte-n lume.
Nu le-am găsit. Stăteau ascunse,
Ca un concert de constelații
Căzut pe cea mai lungă strună,
Ca prisne* cu sclipiri postume,
În pieptul meu. Fierbea puhoiul
Și revărsa prin negre spații.

A smuls în mine stăvilare,
Mi-a plâns pe suflet cu lumină...
Din ale lacrimii cristale,
În floarea râsului uitate,
Ca o plutire argintată,
Și-a ridicat aripa fină
Un înger, ce-a zburat spre tine
În mii de păsări fermecate.

Ți-au spart văzduhul cu minunea,
Te-au zvârcolit între fantasme,
Iar în găoacea asfințirii
Ți-au fiert albastrul în jăratic.
Tu, cerule, le-ai pus pe frunte
Doar ale vântului marasme
Și-n vagul fâlfâit al umbrei,
Le-ai dăruit un zbor molatic.

*prisne - candele

[Manuela Munteanu]

Augusta, te întâmpin cu tot dragul! Imaginea din mintea mea a fost aceea a unui zbor exploziv, dar care nu are amprenta umbrei pe măsura sa. Lipsind umbra, la nivelul pământului zborul pare că și-a pierdut din intensitate. Îți mulțumesc pentru prezență și cuvinte!

[Chris]

Și-n vagul fâlfâit al umbrei, -  am inteles ce-ai vrut sa spui, pentru ca am vazut imaginea, dar nu stiu daca este corect, nu stiu daca se poate falfai vag - ma duce cu gandul la o urma de falfait, cand nu stii daca ai vazut bine ca a fost un falfait sau doar ti s-a parut si nu cred ca asta a fost intentia, dar tu stii mai bine.

in rest, frumos...

[Manuela Munteanu]

Calde mulțumiri pentru vizită, urări și sfaturi, doamnă Nuța Crăciun! Categoric o poezie cu un final în crescendo este mai atractivă, însă în acest caz, a trebuit să redau întocmai situația de fapt, care, din păcate, este în descrescendo. Oricât entuziasm aș avea pentru poezie și oricât mi-ar fi de drag să scriu, viața reală mă invită la altfel de creații, nicidecum atât de plăcute,  dar mai utile. Da, este foarte important ce are cel ce scrie în minte și, mai cu seamă ce are în suflet, sunt foarte importante și opiniile cititorilor, trebuie doar să ne obișnuim cu toții cu această percepție uneori greșită. Poate chiar aceasta este frumusețea... Seară frumoasă!

[Nuta Craciun]

E un poem fluent, viu; poate m-aș fi așteptat la un ”zvâc” mai puternic acolo în versul final, zborul ”molatic”, parcă nu are destulă forță, părerea mea! 

Am trecut puțin peste comentarii și nu pot să îmi rețin un zâmbet gândindu-mă că uneori sugestiile și interpretările cititorilor, ne duc poate cam departe de ceea ce aveam noi ca și autori în minte. Dar chiar și așa, cred că e important pentru fiecare autor să știe cum îi este interceptată poezia! Spor la scris, Manuela, cu ceea ce ai tu în minte... dar și cu un ochi deschis la ceea ce ajunge dincolo de tine! Mai departe vezi tu cum le împaci! :) 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Vasile Burdușa!

[Manuela Munteanu]

Și eu am înțeles de ce ,,blândul". Pentru a se citi mai bine. Dar mesajul? Am făcut o concesie de dragul cititului (și am și precizat că este o concesie), dar am înlocuit cu un sinonim, nu cu orice cuvânt din două silabe. 

[Vasilisia Lazăr]

Nu mi se pare în regulă să schimbi ceva fără convingerea că așa ar trebui, că așa e mai bine, doar „aici”, cum zici. Nu aduce niciun beneficiu. Noi, ca cititori, avem anumite păreri și putem da sugestii, fără pretenția ca autorul să le și ia în calcul. Eu am înțeles exact de ce Dan ți-a sugerat „blândul”, a și explicat. Dar nu erai obligată să schimbi doar aici, dacă tu nu ești convinsă că așa e mai bine. Nu are nimeni de câștigat ceva.

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia,  am aceeași părere, că este mai bine ,,stins", în loc de ,,vag". Așa cum am spus,  am modificat doar aici, iar modificarea a constat în utilizarea unui sinonim. ,,Blând" ar fi schimbat sensul, dar poezia va rămâne cu ,,stins". Am aceeași preferință și în ceea ce privește strofa de mijloc, pentru că reprezintă de fapt esența și simbolul legăturii mele cu poezia. Vă mulțumesc pentru popas și apreciere!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, bucurii îmi sunt comentariile dumneavoastră, pentru că aveți o manieră delicată și extrem de elegantă de a conversa. Îngerul din aceste versuri este de fapt nestăpânita mea plăcere de a scrie poezie, care a ajuns cumva să mă copleșească, dar este și minunat de liniștitoare, atunci când îi pot acorda timpul cuvenit. Vă mulțumesc pentru prezență și cuvinte! Mă bucur că v-a plăcut!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Ghiță!